![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/05/M%25C3%25BCnchen_Marienplatz.jpg/640px-M%25C3%25BCnchen_Marienplatz.jpg&w=640&q=50)
Soluția spaniolă
From Wikipedia, the free encyclopedia
În vocabularul transportului feroviar și al rețelelor de metrou, soluția spaniolă (numită și soluția Barcelona) reprezintă un proiect de stație cu două peroane dispuse de o parte și de alta a liniei, pentru a ușura îmbarcarea și coborârea: pasagerii urcă în vagon de pe unul din peroane și coboară pe celălalt.[1][2] Dacă există două linii și trei peroane (unul central și două laterale), cel central va fi în general folosit drept peron comun de coborâre din trenuri, deoarece nu are nici o importanță dacă pasagerii care sosesc se amestecă în drumul lor spre ieșire. Dar este de preferat ca pasagerii să fie separați înainte de îmbarcare pe peroane diferite, în funcție de direcția lor de mers. În majoritatea stațiilor, ușile de ieșire din vagon se deschid cu câteva secunde înaintea celor de intrare.
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/7c/Spaanse_methode.svg/320px-Spaanse_methode.svg.png)
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/05/M%C3%BCnchen_Marienplatz.jpg/640px-M%C3%BCnchen_Marienplatz.jpg)
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/0c/Metro_Paris_-_Ligne_6_-_station_Etoile_01.jpg/640px-Metro_Paris_-_Ligne_6_-_station_Etoile_01.jpg)
![(6)](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/6f/Paris_transit_icons_-_M%C3%A9tro_6.svg/16px-Paris_transit_icons_-_M%C3%A9tro_6.svg.png)
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/fb/Barking-London-Double-Cross-Platform-Interchange.jpg/640px-Barking-London-Double-Cross-Platform-Interchange.jpg)
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/89/1992_stock_st_Stratford_platform_3a_Sept2010.jpg/640px-1992_stock_st_Stratford_platform_3a_Sept2010.jpg)
Principiul soluției spaniole a fost prima dată utilizat în 1895, la acum închisa stație King William Street din Londra, dar a devenit răspândită la construcția, în anii 1930, a metroului din Barcelona, de unde-și trage și numele.
În Statele Unite, soluția a fost folosită prima dată în 1912, la Park Street Under pe linia Red Line a MBTA din Boston, și la stația Chambers Street a Metroului din New York în 1913, al cărei peron central este acum închis.
La sistemele tip people mover din aeroporturi există de obicei peroane dedicate pentru îmbarcare și debarcare. Acest lucru are avantajul suplimentar că împiedică pasagerii să se îndrepte în direcția greșită când debarcă. Același principiu este uneori folosit la feriboturi, monorail-uri, telecabine, funiculare, instalații de tip roller coaster, ascensoare (spre exemplu în metroul din Londra) sau în clădiri publice precum teatrele și cinematografele.
În stațiile terminus, unde trenurile sunt bidirecționale, este avantajos ca peroanele centrale să fie folosite pentru îmbarcare, iar cele laterale pentru coborâre. Acest lucru permite trenurilor să intre în stație la oricare din linii și să rămână acolo până la următoarea cursă. Pasagerii care se îmbarcă nu trebuie astfel să cunoască dinainte de la ce linie pleacă următorul tren în care intenționează să se îmbarce.