Simón Bolívar

Simón José Antonio de la Santísima Trinidad Bolívar y Ponte Palacios y Blanco, cunoscut mai mult ca Simón Bolívar (n. 24 iulie 1783, Caracas, Venezuela - d. 17 decembrie 1830, Santa Marta, Columbia) a fost conducătorul unor mișcări de independență în America de Sud, numite uneori „Războiul lui Bolívar”.

Simón Bolívar
Date personale
Nume la naștere	Simón José Antonio de la Santísima Trinidad Bolívar y Palacios Ponte y Blanco
Născut	24 iulie 1783(1783-07-24) Caracas, Căpitănia Generală a Venezuelei, Imperiul Spaniol (în prezent Venezuela)
Decedat	17 decembrie 1830 (47 de ani) Santa Marta, Gran Colombia (în prezent Columbia)
Înmormântat	Catedral Basílica de Santa Marta[*][[Catedral Basílica de Santa Marta (TOTAL CUENTO BARATO)|​]] (20 decembrie 1830–noiembrie 1842) Catedrala din Caracas (decembrie 1842–28 octombrie 1876) Panteón Nacional de Venezuela[*][[Panteón Nacional de Venezuela (mausoleum of Venezuelan national heroes)|​]] (28 octombrie 1876)
Cauza decesului	cauze naturale (tuberculoză)
Părinți	Juan Vicente Bolívar y Ponte[*][[Juan Vicente Bolívar y Ponte (Simon Bolivar's father)|​]] María de la Concepción Palacios y Blanco[*][[María de la Concepción Palacios y Blanco (mother of Simón Bolívar)|​]]
Frați și surori	María Antonia Bolívar Palacios[*][[María Antonia Bolívar Palacios ((1777-1842))|​]] Juana Bolívar Palacios[*][[Juana Bolívar Palacios ((1779-1847))|​]] Juan Vicente Bolívar Palacios[*][[Juan Vicente Bolívar Palacios ((1781-1811))|​]]
Căsătorit cu	María Teresa Rodríguez del Toro y Alaysa
Număr de copii	0
Cetățenie	Spania (–1811)  Venezuela (–1819)  Ecuador (–1827)  Bolivia (–29 decembrie 1825)  Columbia Mare (–1830)
Religie	Romano-catolic
Ocupație	politician ofițer
Limbi vorbite	limba spaniolă[1] limba franceză
Primul Președinte al Columbiei Mari
În funcție 17 decembrie 1819 – 4 mai 1830
Vicepreședinte	Francisco de Paula Santander
Succedat de	Domingo Caycedo
Primul Președinte al Boliviei
În funcție 12 august 1825 – 29 decembrie 1825
Succedat de	Antonio José de Sucre
Al 6-lea Președinte al Republicii Peru
În funcție 8 februarie 1824 – 28 ianuarie 1827
Precedat de	José Bernardo de Tagle, Marquis of Torre-Tagle
Succedat de	Andrés de Santa Cruz
Președinte al Venezuelei
În funcție 6 august 1813 – 7 iulie 1814
Precedat de	Francisco de Miranda
Succedat de	el însuși
În funcție 6 mai 1816 – 25 noiembrie 1829
Precedat de	el însuși
Succedat de	José Antonio Páez
Premii	Ordinul Soarele Perului în grad de mare cruce[*]​ doctor honoris causa de la Universidad Nacional Mayor de San Marcos[*][[doctor honoris causa de la Universidad Nacional Mayor de San Marcos |​]] Libertador de Venezuela[*][[Libertador de Venezuela |​]] (14 octombrie 1813)
Semnătură
Modifică date / text

Copilăria

Simón Jose Bolívar Antonio de la Santisima Trinidad, copilul lui don Juan Vicente Bolívar (1726 - 1786), colonel de armată și al donei Maria Conception Palacios, s-a născut în Caracas la 24 iulie 1783, fiind cel ce va duce mai departe neamul întemeiat de primul Bolívar venit în Lumea Nouă în 1590. Simón Jose Bolívar a moștenit o avere însemnată de plantații de trestie de zahăr, case, ferme, moșii și sclavi, avere strânsă de strămoșii săi care toți au fost venezueleni influenți în corpul de funcționari ai monarhiei spaniole.

La nașterea sa, tatăl său avea vârsta de 47 ani de ani. Simón Jose Bolívar era băiatul cel mai mic și toți i se supuneau, dar la vârsta de 3 ani își va pierde tatăl iar la 10 mama, amândoi secerați de TBC.

Până la 10 ani a fost răsfățat și iubit cu pasiune; mama lui considerând că o asemenea avere nu-l obliga pe Simón să aibă prea multe cunoștințe de gramatică ori matematică, îi angajează un profesor - Simón Rodriguez care caută să-i stimuleze aptitudinile, înclinațiile sau dorințele lui firești după metoda filozofului francez Jean Jacques Rousseau. Singurele cărți pe care le-a predat elevului său au fost Robinson Crusoe de Daniel Defoe și Viețile paralele ale lui Plutarh.

După moartea mamei, se termină copilăria prințului creol: surorile lui Juana și Maria Antonia se căsătoriseră cu un an înainte, bunicul Feliciano Palacios murise tot atunci, iar el și fratele său mai mare rămân în grija mătușii Josefa și a unchiului Pedro Palacios. Șocat de dispariția iubitei mame, copilul cade în tristețe și slăbește; pentru a micșora șocul pierderii, tutorii îl trimit cu profesorul său la țară, la moșia San Mateo în valea Araqua. Va rămâne aici până la 15 ani; copilul răsfățat devine un tânăr bărbat cu inteligența ascuțită, fire bună, sensibil și cu simțul dreptății, modest, simplu, intuitiv și meditativ.

Se pare că tocmai acești ani petrecuți în natură au împiedicat bacilul T.B.C. să-l ucidă înainte de a ajunge la pubertate.

Tinerețea

Conștienți că în ciuda averii sale, Simón nu era decât un sălbatic, necunoscător al ortografiei, preceptelor filozofice ale lumii de rangul său și bunelor maniere, dar era un Bolívar, unchii săi Esteban și Pedro Palacios îl cheamă la ei în Madrid. Pleacă spre târziu și locuiește în casa unchilor săi care-l introduc în cercul aristocraților creoli. În contact cu viața de Curte, prințul creol înțelege carențele sale educative și cere ajutorul marchizului de Ustariz, om cult originar din Caracas, care-i dezvăluie operele lui Homer, Vergiliu, Horațiu, Dante, Cervantes.

Simón Bolívar devine un autodidact ce studiază gramatica, filozofia, citește poezie și învață să respecte conveniențele sociale și să scrie fără greșeli de ortografie.

În trepidantul ritm al vieții madrilene, la 17 ani, se îndrăgostește de Maria Teresa Josefa Antonia Jaquina Rodriguez del Toro y Alaysa, fata unui bogat venezuelean. Timp de 20 luni idila lor romantică devine serioasă și pe 30 noiembrie 1800, Simón Bolívar cere consimțământul și autorizația pentru a se căsători.

Pentru că răspunsurile întârzie câteva luni, Bolívar pleacă la Bilbao și apoi la Paris, fapt foarte important ce-i va influența evoluția militară; la Paris asistă la proclamarea lui Napoleon ca prim consul.

După luni de așteptare, în mai 1802 Simón și Teresa se căsătoresc la Madrid, apoi pleacă împreună la Caracas și San Mateo. Fericirea de cuplu durează doar până în 23 ianuarie 1803, când Teresa moare de friguri.

La maturitate

Văduv la 20 ani și stăpân al unei imense averi, Simón Bolívar jură să nu se mai însoare niciodată, ce va și face și se întoarce la Madrid. Mai târziu, va spune că moartea Teresei a fost cea care l-a transformat din bogatul latifundiar în generalul Bolívar.

După ce durerea s-a alinat, bărbatul din el iese la iveală: se duce la Paris și, în saloanele aristocrației cunoaște pe Fanny de Villars, soția unui colonel, căreia ii va deveni amant. Tot aici cunoaște și are lungi discuții cu madame de Staël, madame de Recamier, fizicianul Gay-Lussac, geograful Alexander Humboldt, botanistul Aimé Bonpland. Este la Paris și primește invitația de a asista la încoronarea lui Napoleon, dar nefiind de acord cu transformarea acestuia din revoluționar în Cezar, refuză să ia parte.

Modul de viață a lui Simón Bolívar în Paris îi afectează sănătatea. Se întâlnește cu fostul său profesor Simón Rodriguez și la îndemnul medicilor, face o călătorie prin Franța, Italia, Olanda, Germania. Sănătatea se reface, starea de spirit se îmbunătățește, iar întâlnirea și discuțiile avute la Roma și Neapole cu baronul von Humboldt vor avea mare însemnătate pentru viitorul lui Bolívar.

Idei și influențe politice ale lui Simón Bolívar

Monumentul lui Simon Bolivar din Paris
Sculptor: Emmanuel Frémiet

Statuia lui Simon Bolivar din București
Sculptor: Mihai Buculei

Educația primită de Bolívar la San Mateo și Madrid conturează clar modul de gândire al Liberatorului.

Indieni, mulatri, metiși, creoli, negri, sclavi ori liberi, pentru Simón Bolívar sunt toți locuitori egali ai Venezuelei. Nu acceptă ideea de sclavie și chiar și-a eliberat pe ai lui când împrejurările i-au permis. Dorea independență și emancipare pentru statele sud americane pe care le vedea prospere într-o federație sub conducerea unui singur om, dar nu voia sa fie el acela. Urăște ideea aducerii unui "rege al Americii". Admira geniul lui Napoleon și ideile lui militare, dar a fost dezgustat de pretenția lui de fi împărat și de modul tiran în care guverna în Franța și în Imperiul Francez.

Începutul carierei politico-militare

Când se întoarce la Caracas, în iulie 1807 bărbatul de 24 de ani nutrește dorința de a rupe lanțurile stăpânirii spaniole, aprobând părerile baronului german că America spaniolă este coaptă pentru a fi liberă; are însă nevoie de un mare bărbat care să înceapă opera. Când Francisco de Miranda pornește în 1806 din New York expediția de eliberare a Venezuelei, crede că acesta este "marele bărbat" dar se înșală; expediția eșuează.

Condițiile politice din Europa au avut repercusiuni asupra statelor din America, iar valul stârnit de Napoleon a generat și dorința de eliberare a coloniilor ca Bătălia de la Ayacucho.

Referințe

1. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

Bibliografie

• Germán A. de la Reza, Inventarea păcii. Istoria ideilor confederative de la ducele de Sully la Simón Bolívar, Editura Logos, București, 2009.
• Arismendi Posada, Ignacio (1983). Gobernantes Colombianos [Colombian Presidents] (ed. second). Bogotá, Colombia: Interprint Editors Ltd.; Italgraf.
• Bushnell, David; Langley, Lester D. (2008). Simón Bolívar: Essays on the Life and Legacy of the Liberator. Lanham, Maryland: Rowman & Littlefield. ISBN 978-0-7425-5619-5.
• Grant, Will (5 iulie 2010). „Venezuela honours Simón Bolívar's lover Manuela Saenz”. BBC. Accesat în 17 iulie 2010.
• Lynch, John (2006). Simón Bolívar: A Life. Yale University Press. ISBN 978-0-300-11062-3.
• Lynch, John (5 iulie 2007). Simón Bolívar: A Life. Yale University Press. ISBN 978-0-300-12604-4.
• Masur, Gerhard (1969). Simón Bolívar (ed. Revised). Albuquerque: University of New Mexico Press.
• Petre, Francis Loraine (1910). Simon Bolivar "El libertador": a life of the chief leader in the revolt against Spain in Venezuela, New Granada & Peru. J. Lane.
• Slatta, Richard W.; de Grummond, Jane Lucas (2003). Simón Bolívar's Quest for Glory. Texas A&M University Press. ISBN 978-1-58544-239-3.
• Thornton, John Kelly (28 aprilie 1998). Africa and Africans in the Making of the Atlantic World, 1400–1800. Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-62724-5. Accesat în 8 aprilie 2012.

• Arana, Marie. Bolivar: American Liberator. New York: Simon & Schuster, 2013.
• Reza, German de la. "La invención de la paz. De la república cristiana del duque de Sully a la sociedad de naciones de Simón Bolívar", México, Siglo XXI Editores, 2009. ISBN 978-607-03-0054-7
• Bushnell, David. The Liberator, Simón Bolívar. New York: Alfred A. Knopf, 1970.
• Bushnell, David (ed.) and Fornoff, Fred (tr.), El Libertador: Writings of Simón Bolívar, Oxford University Press, 2003. ISBN 978-0-19-514481-9
• Bushnell, David and Macaulay, Neill. The Emergence of Latin America in the Nineteenth Century (Second edition). Oxford and New York: Oxford University Press, 1994. ISBN 978-0-19-508402-3
• Ducoudray Holstein, H.L.V. Memoirs of Simón Bolívar. Boston: Goodrich, 1829.
• Harvey, Robert. "Liberators: Latin America's Struggle For Independence, 1810–1830". John Murray, London (2000). ISBN 978-0-7195-5566-4
• Lynch, John. Simón Bolívar and the Age of Revolution. London: University of London Institute of Latin American Studies, 1983. ISBN 978-0-901145-54-3
• Ludwig, Emil. "Bolivar: The Life of an Idealist," Alliance Book Corporation, New York, 1942.
• Lynch, John. The Spanish American Revolutions, 1808–1826 (Second edition). New York: W. W. Norton & Co., 1986. ISBN 978-0-393-95537-8
• Madariaga, Salvador de. Bolívar. Westport: Greenwood Press, 1952. ISBN 978-0-313-22029-6
• Marx, Karl. "Bolívar y Ponte" in The New American Cyclopaedia: A Popular Dictionary of General Knowledge, Vol. III. New York: D. Appleton & Co., 1858.
• Mijares, Augusto. The Liberator. Caracas: North American Association of Venezuela, 1983.
• O'Leary, Daniel Florencio. Bolívar and the War of Independence/Memorias del General Daniel Florencio O'Leary: Narración (Abridged version). Austin: University of Texas, [1888] 1970. ISBN 978-0-292-70047-5
• Bastardo-Salcedo,JL (1993) Historia Fundamental de Venezuela UVC,Caracas.

Vezi și

Președintele Venezuelei

Legături externe

• Simón Bolívar pe In Our Time la BBC. (ascultă acum)

• The Life of Simón Bolívar Arhivat în 23 iulie 2004, la Wayback Machine.
• The Louverture Project: Simón Bolívar – Information about the support Bolívar received from Haiti.
• In Profile: Simón Bolívar – The Liberator Arhivat în 30 septembrie 2012, la Wayback Machine.
• About the surname Bolíbar/Bolívar, in Spanish Arhivat în 5 august 2019, la Wayback Machine.
• Paternal ancestors of the Liberator, in Spanish Arhivat în 30 septembrie 2019, la Wayback Machine.
• Coats of arms of the Bolíbars, in Spanish Arhivat în 6 august 2019, la Wayback Machine.
• Maternal ancestors of the Liberator (Palacios family), in Spanish Arhivat în 27 octombrie 2019, la Wayback Machine.
• es Glrbv.org Arhivat în 12 iulie 2009, la Wayback Machine.: Biography
• Beside Bolivar: The Edecán Demarquet – About C. E. Demarquet, one of Bolívar's principal aides
• "Building a New History by Exhuming Bolívar" Simon Romero, The New York Times, 3 august 2010
• "Bolivar: American Liberator" pe YouTube Lecture by Marie Arana, The John W. Kluge Center, The Library of Congress, 6 June 2013
• Simón Bolívar la Find a Grave
• Simón Bolívar Arhivat în 13 decembrie 2004, la Wayback Machine.
• Simon Bolivar Arhivat în 28 iunie 2007, la Wayback Machine.