Rudolf I al Sfântului Imperiu Roman
duce austriac, rege german, conte de Habsburg / From Wikipedia, the free encyclopedia
Rudolf I (n. , Castelul Limburg(d), Baden-Württemberg, Germania – d. , Speyer, Principat ecleziastic(d), Sfântul Imperiu Roman) cunoscut și ca Rudolf al IV-lea, a fost conte de Habsburg începând din 1240, iar din 1273 până în 1291, a fost primul rege romano-german din dinastia Casei de Habsburg.
Rudolf I al Sfântului Imperiu Roman | |
Rege romano-german | |
Rudolf I (statuie în Domul din Speyer) | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Castelul Limburg, Breisgau |
Decedat | (73 de ani)[1][2][3][4] Speyer |
Înmormântat | Domul din Speyer |
Părinți | Albert al IV-lea Hedwiga de Kyburg[*] |
Căsătorit cu | Gertruda de Hohenberg (–)[5] Isabella de Burgundia[*] (–)[5] |
Copii | Matilda de Habsburg[5] Albert I al Sfântului Imperiu Roman[5] Caterina de Habsburg[6] Agnes de Habsburg[*] Clemence de Habsburg[5] Rudolf al II-lea Iudita de Habsburg[5] Hedviga de Habsburg[6] Hartmann de Habsburg[*] Albert de Löwenstein-Schenkenberg[*][6] |
Religie | catolică |
Ocupație | suveran[*] |
Limbi vorbite | limba germană |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | conte, rege romano-german |
Familie nobiliară | Casa de Habsburg |
Rege romano-german | |
Domnie | 29 septembrie - 15 iulie 1291 |
Încoronare | 24 octombrie 1273 |
Predecesor | Richard de Cornwall (Interregn) |
Succesor | Adolf de Nassau |
Modifică date / text |
Odată cu moartea lui Frederic al II-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman, din decembrie 1250 a început perioada numită Interregn (din latină „perioada dintre regi”), care a durat mai mult de 20 de ani, perioadă a declinului familiei Hohenstaufen (dinastia Staufer), în care nici un rege ales nu a reușit să se impună și în care a dominat instabilitatea.[7] În acest timp, Rudolf a devenit unul dintre cei mai puternici conducători din sud-vestul imperiului. Interregnul s-a încheiat cu alegerea lui Rudolf ca rege romano-german în 1273. În calitate de rege, Rudolf a încercat recâștigarea proprietăților imperiale, pierdute aproape complet începând din 1240. El a avut succes mai ales în Suabia, Alsacia și Renania. Nordul imperiului a rămas în mare măsură de neatins. Față de Ottokar al II-lea, puternicul rege al Boemiei, Rudolf a trebuit să impună prin forță militară recunoașterea stăpânirii și revendicărilor sale. În 1278 victoria sa în bătălia de la Dürnkrut (lângă Viena) a stabilit stăpânirea habsburgică în Austria și Stiria. În timp, Casa de Habsburg a devenit o dinastie princiară imperială. Rudolf a recunoscut importanța orașelor pentru susținerea conducerii regatului. Cu toate acestea, politica sa fiscală a generat o opoziție considerabilă a populației orașelor. Demersurile lui Rudolf pentru ca Papa să îl încoroneze ca împărat la Roma, au rămas fără succes astfel că el nu a reușit să îl desemneze încă din timpul vieții, pe fiul său ca succesor la tronul Imperiului romano-german.