Reptilele sunt un grup de vertebratetetrapodeectoterme cu piele solzoasă. În clasificarea clasică a speciilor, reptilele constituiau o clasă. Fiind un grup parafiletic, noțiunea de reptilă este considerată învechită și nu se mai folosește în clasificarea modernă. Însă, cuvântul — care vine din limba latină reptare („a se târî”) — rămâne comun în limbajul curent, unde se referă la șopârle, la șerpi, la broaștele țestoase, la crocodili și la dinozaurii non-aviari.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Mai multe informații Clasificare științifică, Supradomeniu ...
Majoritatea speciilor au și următoarele caracteristici:
sunt bine adaptate la viața terestră, și sunt animale târâtoare — deși există specii mai bine adaptate la viață acvatică, precum șerpii marine și țestoase marine;
sunt ovipare, adică înmulțirea se face prin ouă depuse — deși există specii de șerpi și de scincideovovivipare, sau chiar vivipare — iar ouăle se clocesc singure la soare (spre deosebire de păsări);
Reptilele sunt un grup parafiletic, ceea ce înseamnă că nu toți descendenții celui mai recent strămoș comun a reptilelor sunt reptile. În special, grupul reptilelor nu conține păsările, chiar dacă acestea fac parte din grupul monofiletic cel mai mic care conține toate reptilele actuale: clasa Sauropsida.
Astfel spus, crocodilii și păsăriile sunt mai apropriați decât crocodilii și șopârlele. Prin urmăre, gruparea crocodililor și a șopârlelor într-un grup care exclude păsările nu este compatibilă cu principi pe care se bazează clasificarea modernă a speciilor.
Pe deasupra, reptilele în sensul tradițional al cuvântului sunt animale extrem de diverse, morfologic și ecologic vorbind, iar gruparea lor nu este întotdeauna relevantă. De aceea, noțiunea de reptilă a devenit învechită în biologie modernă.
Ion E. Fuhn, Șt. Vancea. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 2: Reptilia (Testoase, șopîrlie, șerpi). București: Editura Academiei Republicii Populare România, 1961, 352 p.
Ion E. Fuhn. Broaște, șerpi, șopîrle. Editura Științifică, București 1969.
Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967, 768 p.
Victor Pop. Curs de zoologia vertebratelor. Vol. II. Fasc. 1, Reptile și păsări. Litografia Învățământului, Cluj 1959, 608 p.