![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/e5/Elizabeth1England.jpg/640px-Elizabeth1England.jpg&w=640&q=50)
Renașterea engleză
From Wikipedia, the free encyclopedia
Renașterea engleză (conform originalului, [The] English Renaissance ) a fost o mișcare culturală și artistică, care a avut loc în Anglia, începând cu începutul secolului al 16-lea până în timpul decenilor de mijloc ale secolului al 17-lea.[1] Este o mișcare asociată (cu o oarecare sensibilă întârziere) cu mișcarea general europeană a Renașterii, ale cărei origini se găsesc în Italia târziului secol al 14-lea.
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/e5/Elizabeth1England.jpg/640px-Elizabeth1England.jpg)
În Anglia, precum și în restul nordului Europei, „întârzierea” de un secol și mai bine este explicabilă întrucât stilul renașcentin și ideile mișcării generalizate au „penetrat” mai greu și mai încet din varii motive, printre care protestantismul Angliei și al tărilor nordice constituia un element important.
Perioada din istoria Angliei cunoscută ca era (epoca) elisabetană, coincizând cu domnia reginei Elisabeta I și reprezentând cea de-a doua jumătate a secolului al 16-lea, este considerată, în general, ca reprezentând un vârf al Renașterii engleze. Oricum, mulți specialiști în domeniu consideră ca perioadă de început a Renașterii insulare, anii domniei lui Henry al VIII-lea (1509 - 1547), tatăl reginei Elisabeta I și continuator al Dinastiei Tudor.[2]
Renașterea engleză este diferită de Renașterea italiană în diferite moduri. Formele dominante ale Renașterii engleze au fost literatura și muzica. Astfel, în timp ce artele vizuale ale Renașterii italiene au dominat semnificativ perioada respectivă din peninsulă, în Anglia perioadei renascentiste, au avut o importanță sensibil mai redusă. De asemenea, Renașterea engleză a pornit la drum (în cele mai optimiste dintre cazuri) la un secol și câteva decenii în urma celei italiene, pe vremea când întreaga Italie artistică și culturală experimenta deja Renașterea la superlativ, dar și manierismul și chiar barocul.