Receptor (biochimie)

Receptorii sunt complexe de macromolecule reformate, specifice. Specificitatea este în raport de agoniștii endogeni fiziologici, specifici pentru fiecare receptori, numiți mediatori chimici.

M + R → MR → Efect + MR	Interacția medicament (M) – farmacoreceptor (R) are loc cu formarea complexului (MR) și cu apariția efectului biologic (E) al medicamentului.

Pentru alte utilizări ale numelui Receptor, vezi Receptor.

Receptorii membranari:

1. Liganzi, aflați în afara celulei
2. Liganzii se leagă de receptorii proteici, în funcție de afinitate.
3. Receptorul trimite un mesaj intracelular ca urmare a legării ligandului.

Receptorii recunosc specific semnalul chimic reprezentat de anumite molecule, fapt care se datorește existenței pe suprafața receptorului a unui situs de legare, complementar chimic, electric și/sau spațial cu molecula medicamentoasă sau endogenă.

Complexul MR se realizează prin stabilirea unor legături labile, cum ar fi: legături ionice, punți de hidrogen, forțe Van der Waals. Acest cuplu MR va iniția odată format, reacții enzimatice secvențiale în cascada, explicindu-se astfel consecințele funcționale majore ale unor cantități foarte mici de substanță. Receptorii chimici au fost numit farmacoreceptorii, deoarece medicamentele se comporta ca agoniști sau antagoniști specifici.

Factorii care influențează receptorii

• Sinteza receptorilor, degradarea lor - aceste 2 fenomene influențează numărul de receptori din organism
• Biosinteza în corpul celular
• Transportul și stocarea membranară
• Externalizarea (încorporarea în membrană)
• Degradarea (acestea influențează metabolismul)

Numărul si funcționalitatea receptorilor

Concentrația agoniștilor și ionilor

Concentrația, în funcție de concentrația mai mare sau mai mică, ionii pot influența reglarea și capacitatea de legare a receptorilor. Ionul de sodiu influențează în mod normal capacitatea de legare a receptorilor opiozi și dopaminergici, creșterea Na⁺ duce la creșterea afinității pentru agoniști, iar scăderea Na⁺ pentru agoniști. Agoniștii și antagoniștii reglează capacitatea de reglare, însă pot influența și numărul și funcționalitatea receptorilor apți pentru legare. Astfel apar 2 fenomene:

Fenomenul DOWN

Fenomenul DOWN (down regulation) apare ca o măsură de apărare a organismului în prezența unui agonist în exces, exces care duce la o suprastimulare a receptorului.

Fenomenul "DOWN" se reglează prin:

• creșterea degradării R
• desensibilizarea R
• internalizarea R

Fenomenul UP

Fenomenul UP (up regulation) apare în situația de reducere a stimulării receptorului, fenomen care are loc în cazurile: absenței unui agonist sau ca urmare a blocării receptorului de către un antagonist

Mecanismele prin care se reglează acest fenomen sunt:

• Scăderea degradării receptorului, (prin retragerea receptorului în citoplasmă)
• Sensibilizarea receptorului (prin creșterea numărului de receptori la suprafața membranei).

Efecte clinice

Aceste mecanisme au efecte clinice de mare importanță:

• Toleranța- diminuarea efectului terapeutic, mai ales după un tratament abuziv
• Efectul rebound - apare la întreruperea brusca a unui tratament cu medicamente antagoniste: propranolol (beta adrenolitic, efect- agravarea anginei pectorale) ranitidină, famotidină, nizatidină (antihistaminice H2 efect- agravarea ulcerului gastroduodenal)
• Sindromul de abstinență - se manifesta prin simptome opuse efectelor terapeutice ale medicamentelor apare la întreruperea bruscă a unui tratament îndelungat, datorita sensibilizării receptorilor din transmisia sinaptica activatoare: întreruperea morfinomimeticelor la toxicomani.

Factori patologici

• Boli autoimune : miastenia gravis, diabet insulino-dependent, boala Grave
• Boli ereditare: hipercolesterolemia ereditară, feminizarea fătului masculin, endocrinopatii.

Bibliografie

• B. Alberts et all Molecular biology of the cell 2002
• A. Lehninger, Biochimie generală, Editura tehnică, București 1981