Războiul lui Red Cloud
parte a războaielor Sioux / From Wikipedia, the free encyclopedia
Războiul lui Red Cloud - cunoscut și sub numele de Războiul Bozeman sau Războiul de pe Râul Powder - a fost un conflict armat între triburile Lakota, Cheyenne-ii Nordici și Nordicii Arapaho, respectiv Statele Unite care a avut loc în teritoriile Wyoming și Montana din 1866 până în 1868. Conflictul a avut ca motiv principal controlul părții vestice a districtului Powder River din ceea ce azi este partea central-nordică a statului Wyoming. Această pășune, bogată în bizoni, era tradițional sub controlul indienilor Crow, însă recent tribul Lakota a preluat controlul acesteia.[1] Tribul Crow avea prin tratatul semnat la Fortul Laramie în 1851 dreptul la zona respectivă. Toate părțile semnatare au fost implicate în „Războiul lui Red Cloud”.[2]
Războiul lui Red Cloud | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Războaielor Sioux | |||||||
Hartă a conflictelor majore din Războiul lui Red Cloud (1866-1868) și a teritoriilor indiene relevante descrise în Tratatul de la Fortul Laramie (1851). | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Statele Unite Indienii Crow | Lakota Cheyenne-ii Nordici Nordicii Arapaho | ||||||
Conducători | |||||||
Col. Henry B. Carrington Cap. William Fetterman | Red Cloud Crazy Horse Man Afraid of His Horses High Backbone | ||||||
Efective | |||||||
700 de soldați 300 de civili | 1.500-2.000 | ||||||
Pierderi | |||||||
~200 de morți | Necunoscute, probabil în jur de 100 uciși | ||||||
Modifică date / text |
În 1863, americanii europeni au constituită Traseul Bozeman prin inima teritoriului tribului Cheyenne, Arapaho și Lakota.[3] Era cea mai scurtă și cea mai simplă rută din Fortul Laramie și Traseul Oregon către zăcămintele de aur din Montana. Din 1864 până în 1866, traseul a fost traversat de aproape 3.500 de mineri, coloniști emigranți și alte persoane, toți intrând în competiție cu indiene pentru resursele împuținate din apropierea traseului.[3]
Statele Unite au numit războiul după Red Cloud, o cunoscută căpetenie a Oglala Lakota aliată cu triburile Cheyenne și Arapaho. Armata Statelor Unite a construit forturi ca răspuns la atacurile săvârșite asupra călătorilor civili folosindu-se de dreptul oferit de tratat pentru „a întemeia drumuri, posturi militare și altele”.[2] Toate trei forturile erau localizate în 1851 pe teritoriul indienilor Crow și acceptate de către aceștia.[4] Tribul Crow considera că își protejau cel mai bine interesele prin cooperarea cu armata Statelor Unite.[5]
Războiul lui Red Cloud a fost caracterizat în mare parte de raiduri și atacuri constante la scală mică asupra soldaților și civililor din cele trei forturi din comitatul Powder River, distrugând aceste garnizoane. Cea mai mare acțiune militară a conflictului a fost reprezentată de Lupta Fetterman - cu 81 de decese suferite de Statele Unite -, concomitent și cea mai mare înfrângere militară suferită de către Statele Unite pe Marile Câmpii până la bătălia de la Little Bighorn în rezervația indiană Crow care va avea loc zece ani mai târziu.[6]
Obținând pacea prin Tratatul de la Fortul Laramie în 1868, tribul Lakota și aliații săi au fost victorioși. Au obținut controlul legal a părții vestice a comitatului Powder River, deși victoria va dura doar opt ani până la marele război Sioux din 1876, unde Statele Unite îi va strămuta.[7] Triburile Crow și-au pierdut teritoriile de vânătoare din regiunea Powder River.[8] Odată cu tratatul, „... guvernul a trădat triburile Crow care au fost de acord să ajute armata în susținerea pozițiilor timp de doi ani”.[9]