Războiul de Uzură
conflict militar dintre Israel si Egipt în anii 1968-1970 / From Wikipedia, the free encyclopedia
Războiul de Uzură a implicat luptele dintre Israel pe de o parte, Egipt, Iordania, Organizația pentru Eliberarea Palestinei și aliații lor pe de altă parte, începând din 1967 până în 1970, de-a lungul liniei de încetare a focului de după Războiul de Șase Zile, în care Egiptul a pierdut întreaga Peninsula Sinai, noua graniță era constituită din Canalul Suez, malul estic al canalului fiind folosit de Israel ca linie de apărare, unde în Războiul de Uzură Israelul a construit linia defensivă denumită Linia Bar-Lev.
Războiul de Uzură | |||||
---|---|---|---|---|---|
Parte din Conflictul arabo-israelian,Războiul Rece,Război de uzură | |||||
Informații generale | |||||
| |||||
Beligeranți | |||||
Israel | |||||
Conducători | |||||
Levi Eshkol Yigal Allon Zalman Shazar Haim Bar-Lev Mordechai Hod Uzi Narkiss | Gamal Abdel Nasser Ahmad Ismail Ali Anwar El Sadat Saad el-Shazly Abdul Munim Riad† Nikolai Iurcenko† | ||||
Efective | |||||
275.000 | Egipt: 200.000
URSS: 10.700–15.000 Iordania:15.000 OEP: 900-1.000 | ||||
Pierderi | |||||
694-1.424 | Egipt: 2.882–10.000
OEP: 1.828 | ||||
Modifică date / text |
Denumirea de Război de Uzură a fost folosit prima oară de către președintele egiptean Gamal Abdel Nasser într-o declarație pe care a făcut-o la 23 iunie 1969: "Nu pot invada Sinai, dar pot rupe moralul Israelului prin uzură".
În urma Războiului de Șase Zile din 1967, nu au fost eforturi diplomatice serioase menite să rezolve problemele aflate în centrul conflictului arabo-israelian. În septembrie 1967, statele arabe au formulat politica "celor trei", împiedicând pacea, recunoașterea statului Israel sau negocierile cu Israelul. Președintele egiptean Gamal Abdel Nasser credea, că numai inițiativa militară ar obliga Israelul sau comunitatea internațională să faciliteze o retragere israeliană deplină din Peninsula Sinai [1][2], iar ostilitățile s-au reluat curând de-a lungul Canalului Suez.
Nasser se baza pe continuarea aprovizionării cu arme din Uniunea Sovietică și spera de asemenea, să contracareze o contraofensivă israeliană masivă, ca în cele din urmă să oblige Israelul să evacueze malul estic al Canalului Suez. Când în octombrie 1968, războiul de uzură a atins nivelul maxim de tensiune pe granița egipteană, Israelul a construit Linia Bar-Lev.
Acestea conflicte militare au luat inițial forma unor dueluri de artilerie limitate și a unor incursiuni la scară mică în Sinai, dar până în 1969 armata egipteană nu se considera pregătită pentru operațiuni la scară mai largă. La 8 martie 1969, Nasser a proclamat lansarea oficială a Războiului de Uzură, caracterizată prin bombardamente pe scară largă de-a lungul canalului Suez, război aerian extins și raiduri de comando. Ostilitățile au continuat până în august 1970 și au încetat cu încetarea focului, frontierele rămânând la fel ca atunci când a început războiul, fără nici un angajament real față de negocieri serioase de pace.