Războiul de Șapte Ani
From Wikipedia, the free encyclopedia
Războiul de șapte ani (1754 și 1756–1763; părți ale căror teatre de conflagrație au fost numite și Războiul Pomeranian și Războiul francez și indian) a implicat atât lupte în Europa cât și în colonii. Acest război a fost descris de Winston Churchill ca fiind primul război mondial,[1] deoarece a fost primul conflict din istorie în care luptele s-au desfărșurat pe tot globul pământesc, cea mai mare parte a combatanților fiind națiunile europene și coloniile lor.
Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli de ortografie, folosește o exprimare alambicată sau stâlcește limba română. Puteți contribui prin corectarea greșelilor. |
Războiul de șapte ani | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Bătălia de la Kunersdorf, de Alexander Kotzebue, 1848. | |||||||||
Informații generale | |||||||||
| |||||||||
Beligeranți | |||||||||
Regatul Prusiei Regatul Marii Britanii Electoratul Hanovrei Regatul Portugaliei Hessa-Kassel Schaumburg-Lippe Confederația Iroquois Cherokee Catawba | Arhiducatul Austriei Regatul Franței Imperiul Rus Regatul Suediei Principatul Saxoniei Regatul Spaniei Regatul Neapolelui și Siciliei Regatul Sardiniei Confederatia Wabanaki Abenaki Mi'kmaq militia Algonquin Caughnawaga Mohawk Lenape Ojibwa Ottawa Shawnee Wyandot | ||||||||
Conducători | |||||||||
Frederic al II-lea al Prusiei
George al II-lea (pana in 1760)
Ducele Ferdinand de Brunswick-Wolfenbüttel | Ludovic al XV-lea al Frantei
Elisabeta (până in 1762)
Alamgir II (pana in 1759)
| ||||||||
Modifică date / text |
Acest război a avut ca protagoniste principalele puteri ale vremii: pe de-o parte Prusia, Regatul Marii Britanii (inclusiv coloniile Coroanei britanice din America de Nord, Compania Indiilor Orientale Britanice și Regatul Irlandei), Hanovra și pe de altă parte Austria, Regatul Francez (plus Principatul Saxoniei, Noua Franță și Indiile Orientale Franceze), Imperiul Rus, Suedia. Spania și Regatul Portugaliei au fost atrase în conflict mai târziu, iar forțele olandeze neutre au fost atacate în India.
Rezultatul cel mai evident al războiului a fost decăderea puterii Franței, atât în Americi (unde au rămas sub stăpânirea colonială doar Guiana Franceză, Saint-Domingue și Saint Pierre și Miquelon, iar Guadelupa și Martinica le-au fost returnate) cât și pe continentul european[2] și transformarea Marii Britanii într-o putere colonială dominantă. În plus, marina franceză a fost mult redusă.[3] În plus, Compania Indiilor Orientale Britanice (British East India Company) a câștigat cea mai importantă poziție în India, colonie care devenea astfel "nestemata coroanei Imperiului Britanic".