Războiul Civil Englez
friend / From Wikipedia, the free encyclopedia
Războiul Civil Englez (1641-1651) a fost o serie de conflicte armate și manevre politice între susținătorii parlamentului („Roundheads”) și regaliști („Cavaliers”), în special, în ceea ce privește guvernarea Angliei. Primul război (1642-1646) și cel de-al doilea (1648-1649) au fost purtate între susținătorii regelui Carol I și susținătorii Parlamentului cel lung, în timp ce al treilea (1649-1651) s-a dat între susținătorii regelui Carol al II-lea și susținătorii parlamentului rămas. Războiul s-a încheiat cu victoria parlamentarilor în bătălia de la Worcester, la 3 septembrie 1651.
Războiul Civil Englez | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Războaiele celor Trei Regate[*] | |||||||
Victoria de la Naseby a însemnat punctul de cotitură în favoarea Parlamentarilor | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Roialiști | Parlamentari | ||||||
Conducători | |||||||
Carol I† Carol II | Oliver Cromwell | ||||||
Modifică date / text |
Rezultatul general al războiului a avut trei ramificații: procesul și executarea lui Carol I (1649), exilul fiului său, Carol al II-lea (1651), și înlocuirea monarhiei engleze cu, în primul rând, Commonwealthul Angliei (1649-1653) și apoi Protectoratul sub conducerea lui Oliver Cromwell (1653-1658) și ulterior a fiului său Richard (1658-1659). În Anglia, monopolul Bisericii Anglicane privind cultul creștin s-a încheiat, în timp ce în Irlanda învingătorii au consolidat ascensiunea protestantă. Constituțional, războaiele au stabilit precedentul prin care un monarh al englezilor nu poate guverna fără consimțământul Parlamentului, deși ideea unui parlament ca putere conducătoare a Angliei a fost stabilită legal doar în timpul revoluției glorioase în 1688.[1]