Proscomidia bizantină
From Wikipedia, the free encyclopedia
Proscomidia sau proteza, în ritul bizantin, este o pregătire și punerea înainte (ofertoriu) a darurilor pentru liturghie, ce se îndeplinește la o măsuță laterală – adesea scobită în perete – ce se cheamă proscomidiar. Tradițional, pregătirea darurilor este făcută de către diacon, urmând ca preotul să citească doar rugăciunea punerii înainte. Această datină e încă în vigoare la Ierusalim. Obișnuința slavă a făcut ca toată proscomidia să fie făcută de preot. Proteza simbolizează de obicei ieslea în care ar fi fost culcat Iisus după naștere.