Programare structurată
From Wikipedia, the free encyclopedia
Programarea structurată este o paradigmă a programării informatice apărută după anul 1970 datorită complicării crescânde a programelor de calculatoare. A apărut ca un model nou de programare, în scopul de a crea noi tehnici de programare apte de a produce programe care să fie sigure în funcționare, pe o durată mai lungă.