Primul Război din Indochina
From Wikipedia, the free encyclopedia
Primul Război din Indochina (cunoscut de asemenea și cu numele de Războiul Franța Indochina, Războiul antifrancez, Războiul franco-vietnamez, Războiul franco-Vietmin, Războiul Indochinez, Războiul murdar în Franța, și Războiul de rezistență antifranceză în Vietnamul contemporan), se spune că a început în Indochina Franceză pe 19 decembrie 1946 și a durat până la 1 august 1954. De fapt, lupta între forțele franceze și adversarii lor, Viet Min-ul, datează din luna septembrie 1945.
Primul Război din Indochina | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Războiului Rece | |||||||
O patrulă a Legiunii Străine într-o zonă controlată de comuniști | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Uniunea Franceză Franța (1945–1954) Statele Unite ale Americii[1] (1950–1954) | Republica Democrată Vietnam Pathet Lao[2] Khmer Issarak[3] Sprijinit de:[4] Republica Populară Chineză[5] U.R.S.S.[5] | ||||||
Conducători | |||||||
Corpul Expediționar Francez Leclerc (1945–1946) | Ho Și Min, Võ Nguyên Giáp, Souphanouvong | ||||||
Efective | |||||||
Uniunea Franceză ~ 190.000 Trupe auxiliare locale: 55.000 State of Vietnam: 150.000[6] Total: ~400.000 | ~125,000 Trupe regulate, 75.000 Regional, 250.000 Forțe populare/Iregulare[7] Total: 450,000 | ||||||
Pierderi | |||||||
Uniunea Franceză: 75,581 morți, 64.127 răniți, 40.000 prizonieri Statul Vietnam: 419.000 morți, răniți sau capturați[8] Total: ~560,000+ morți, răniți sau capturați | În total: 300,000+ morți, 500,000+ răniți, 100,000+ capturați Total: 900,000+ morți, răniți sau capturați | ||||||
Modifică date / text |
Conflictul a antrenat o serie de participanți, inclusiv Corpul Expediționar Francez, condus de Franța și susținută de către Armata Națională Vietnameză a împăratului Bao Đại împotriva Viet Min-ului, condus de Ho Și Min și Vo Nguyen Giap. Cele mai multe lupte au avut loc în Tonkin, în nordul Vietnamului, deși conflictul a cuprins întreaga țară și, de asemenea, s-a extins în țările vecine al Protectoratului Francez din Indochina, Laos și Cambodgia.
După reocuparea de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a Indochinei de către francezi, în zona care a căzut sub ocupație japoneză, Viet Min a lansat o rebeliune împotriva autorităților franceze care guvernau coloniile franceze din Indochina. Primii ani de război au avut ca rezultat o insurgență la nivel rural față de autoritatea franceză. Cu toate acestea, după ce comuniștii chinezi în 1949 au ajuns la granița Vietnamului de Nord, conflictul s-a transformat într-un război convențional între două armate, echipate cu arme moderne, furnizate de către Statele Unite și Uniunea Sovietică. [9]
Forțele Uniunii franceze includeau trupele coloniale din fostul imperiu (din Maroc, Algeria, Tunisia, Laos, Cambodgia, Vietnam și minorități etnice), trupele franceze profesioniste și unitățile Legiunii străine. Utilizarea a recruților din orașele franceze a fost interzisă de către guvern pentru a preveni ca războiul să devină din ce în ce mai nepopular în Franța. În Franța războiul a fost numit „războiul murdar” (La salle guerre) de către intelectuali de stânga din Franța (inclusiv scriitorul Jean Paul Sartre).