Politica Franței
From Wikipedia, the free encyclopedia
Politica Franței are loc în cadrul unei democrații reprezentative organizată ca o republică semi-prezidențială cu puternice tradiții democratice guvernată conform constituției celei de-a Cincea Republici Franceze aprobată prin referendum în 28 septembrie 1958. Republica Franceză este o republică unitară semi-prezidențială.
Franța |
Acest articol este parte din seria: |
|
Puterea executivă este reprezentată de Președinte, ales prin sufragiu universal pe o durată de 5 ani (până în 2002 durata mandatului era de 7 ani) și de guvern, condus de un Prim Ministru numit de către președinte. Puterea legislativă este exercitată de către guvern și de către parlament,[1] bicameral, format din Adunarea Națională (franceză Assemblée Nationale) și Senat (franceză: Sénat).
Sistemul politic este pluripartit, iar membrii parlamentului sunt aleși prin vot: deputații prin vot universal direct uninominal pe o durată de 5 ani iar senatorii sunt aleși de către un colegiu electoral. Puterea judiciară este independentă de puterea executivă și legislativă. Adunarea Națională are puterea de a demite guvernul, astfel încât acesta este determinat de majoritatea parlamentară. Senatorii sunt aleși pe o perioadă de 6 ani de către un colegiu electoral format din aleșii locali din teritoriu (consilieri municipali, departamentali, regionali)[2]. Puterile legislative ale Senatului Francez sunt limitate, amândouă camerele trebuind să își dea acordul asupra legilor, dar în cazul disconcordanțelor, Adunarea Națională este cea care decide, cu excepția legilor constituționale și ale unor legi organice.
Principalele grupuri parlamentare sunt organizate în jurul a două grupări politice opuse: gruparea de stânga, organizată în jurul Partidului Socialist (franceză: Parti Socialiste) și gruparea de dreapta organizată în jurul UMP (franceză: Union pour un Mouvement Populaire). Actualmente, partidele de guvernământ sunt Partidul Socialist și PRG.
Puterea judiciară este un sistem de drept civil organizat sub formă de coduri bazate pe Codul Napoleonian și respectând principiile Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. Sistemul juridic este divizat în două mari domenii: Drept public și Drept privat, dreptul privat incluzând Dreptul civil și Dreptul penal, iar dreptul public incluzând Dreptul administrativ și Dreptul constituțional. În cadrul fiecărui jurisdicții, cu excepția dreptului constituțional unde există doar Curtea Constituțională, există o serie de tribunale și curți organizate ierarhic.