Poliomielită
From Wikipedia, the free encyclopedia
Poliomielita, adesea denumită și paralizie infantilă, este o boală infecțioasă virală acută, care se răspândește de la om la om, de obicei pe cale fecal-orală.[5] Termenul derivă din limba greacă poliós(πολιός), însemnând "gri", myelós (µυελός), se referă la "măduva spinării", iar sufixul -itis, denotă inflamație.[6]
Poliomielită | |
Bărbat cu piciorul drept atrofiat din cauza poliomielitei | |
Specialitate | boli infecțioase neurologie ortopedie |
---|---|
Simptome | muscle weakness[*][[muscle weakness (lack of muscle strength)|]] Paralizie Pareză meningism signs[*][[meningism signs (diagnostic procedures that assess rigidity of the meninges)|]] febră vomă[1] diaree |
Cauze | Poliovirus[*][2] |
Metodă de diagnostic | examinare clinică[*] viral culture[*][[viral culture (laboratory test)|]] Q25438941[*] |
Clasificare și resurse externe | |
ICD-9 | 045, 138 |
ICD-10 | A80, B91 |
ICD-11 | |
ICD-9-CM | 045[3][4] 045.9[3][4] 045.92[4] 045.90[4] |
DiseasesDB | 29032 |
MedlinePlus | 001402 |
eMedicine | ped/1843 pmr/6 |
MeSH ID | C02.182.600.700 |
Modifică date / text |
Aproximativ 90% din infecțiile cu poliovirus cauzând poliomielită sunt asimptomatice, indivizii afectați pot arăta o gamă largă a simptomelor, dacă poliovirusul intră în fluxul sangvin.[7] În aproximativ 1% dintre cazuri virusul pătrunde în sistemul nervos central, infectând și distrugând preferențial neuronii motori, având ca efect slăbiciune musculară și paralizie flască. În funcție de nervii implicați pot să apară diferite tipuri de paralizie. Poliomielita coloanei vertebrale este forma cea mai comună caracterizată prin paralizie asimetrică, care de cele mai multe ori implică picioarele. Poliomielita bulbară are ca efect slăbiciunea mușchilor care sunt inervați de nervi cranieni. Poliomielita Bulbospinală este o combinație de paralizie bulbară și spinală.[8]
Poliomielita a fost recunoscută ca o boală distinctă în 1840 de Jakob Heine [9] Agentul care o provoacă este poliovirusul, a fost definit în 1908 de Karl Landsteiner.[9] Deși epidemiile majore de poliomielită erau necunoscute până la sfârșitul secolului al 19-lea, poliomielita a devenit una din cele mai temute boli de copilărie al secolului al 20-lea. Epidemiile de poliomielită au mutilat mii de oameni, majoritatea copii mici, boala a cauzat paralizie și moarte în mare parte a istoriei umanității. Poliomielita a existat pentru mii de ani în mod latent ca patogenie endemică până în anii 1880 când în Europa a început o epidemie mare care s-a întins apoi și în Statele Unite ale Americii. Prin 1910, o mare parte a lumii a cunoscut o creștere dramatică a cazurilor de poliomielită și epidemiile frecvente au devenit evenimente regulate, în principal în orașe, în timpul lunilor de vară. Aceste epidemii care au lăsat mii de copii și adulți paralizați a dat un impuls pentru o "Mare Cursă", în vederea dezvoltării unui vaccin pentru poliomielită. Dezvoltat în anii 1950, vaccinurile de poliomielită sunt creditate cu reducerea numărului de cazuri de poliomielită la nivel mondial, de la mai multe sute de mii la aproximativ o mie de cazuri pe an.[10] Eforturile de vaccinare îmbunătățită conduse de către Organizația Mondială a Sănătății, UNICEF, și Rotary International, ar putea duce la nivel mondial la eradicarea bolii.[11][12]