Placă de rețea
From Wikipedia, the free encyclopedia
Placa de rețea numită și „adaptor de rețea” sau „placă cu interfață de rețea”, este un circuit imprimat ce permite comunicarea între calculator și rețea (Internet, LAN). Termenul corespunzător în engleză este Network Interface Card, abreviat NIC. I se spune placă, deoarece are aspectul unei plăci cu cablaj imprimat pe care sunt montate componentele electronice necesare conectării și comunicării cu rețeaua. Se montează, de obicei, într-un slot de pe placa de bază a calculatorului.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Mai multe informații Note ...
Placă de rețea | |
Data lansării | 1979 |
Note | |
---|---|
Un controler de interfață de rețea din anii 1990 Ethernet care se conectează la placa de bază prin intermediul ISA. Această cartelă de combinație include atât un conector BNC connector (stânga) pentru a fi utilizat în rețele (acum învechite) 10BASE2 și un conector 8P8C (dreapta) pentru utilizare în rețele 10BASE-T. | |
Modifică text |
Închide
Prima placă de rețea a apărut odată cu standardul Ethernet în 1979, creat de DEC, Intel și Xerox.