Pereche minimală
From Wikipedia, the free encyclopedia
În fonologie, termenul pereche minimală desemnează două elemente aflate în opoziție din punct de vedere fonologic. Conform unei definiții, elementele în opoziție sunt cuvinte al căror sens este diferențiat de un singur sunet sau de elementele prozodice purtate de un sunet[1][2][3][4][5][6]. În altă viziune, cele două elemente în opoziție sunt sunete diferențiate de o singură trăsătură a lor, de exemplu sonoră ↔ surdă, și acestea produc perechi minimale de cuvinte[7][8].
Prin sens al cuvintelor se înțelege cel mai adesea sens lexical, dar poate fi vorba și de sens gramatical[9].
Noțiunea de pereche minimală a fost introdusă de Școala lingvistică de la Praga în legătură cu cea de fonem, deoarece cu ajutorul primei noțiuni se poate stabili care sunete ale unei limbi sunt și foneme, adică sunete care diferențiază sensuri[10]. Caracterul de fonem al unui sunet se stabilește căutând cuvinte al căror sens este diferențiat de un singur sunet. În aceste cuvinte, sunetele alcătuiesc o paradigmă, adică sunt comutabile în același context fonetic[11], prin urmare sunt în opoziție fonologică și de aceea trebuie considerate foneme.
Se întâmplă ca într-o anumită succesiune de sunete care formează un cuvânt, să se poată comuta în aceeași poziție mai mult de două sunete, iar acea succesiune să rămână totuși un cuvânt. În acest caz este vorba de o serie minimală[12][6]. Exemple:
- ro bragă ↔ dragă ↔ fragă ↔ tragă, mamă ↔ mama ↔ mame[13];
- fr cal „bătătură” (pe piele) ↔ mal „rău” ↔ pal „par”[14], capot „capotă” ↔ canot „barcă” ↔ calot „tichie” ↔ cadeau „cadou” ↔ cagot „habotnic” ↔ cabot „javră” ↔ caveau „cavou” ↔ cachot „temniță” ↔ cageot „lădiță” (/ka/ + fonem comutabil + /o/).[15];
- en big „mare” ↔ pig „porc” ↔ rig „turn de foraj”[6], gap „deschizătură” ↔ cap „capac” ↔ map „hartă” ↔ tap „robinet”[16].