Ospățul lui Belșațar
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ospățul lui Belșațar sau povestea scrierii de pe zid (capitolul 5 din Cartea lui Daniel) spune cum Belșațar a ținut un mare ospăț și a băut din vasele care fuseseră furate din Templul lui Solomon. O mână apare și scrie pe zid. Belșațar înspăimântat cheamă înțelepții, dar ei nu sunt în stare să citească inscripția. Regina îl sfătuiește să îl cheme pe Daniel, care era renumit pentru înțelepciunea sa. Daniel îi amintește lui Belșațar că tatăl acestuia Nabucodonosor, când se semețise a fost prăbușit social până când a înțeles că Dumnezeu este suveran peste regatele oamenilor. Belșațar l-a blasfemiat de asemenea pe Dumnezeu, deci Dumnezeu a trimis acea mână. Daniel citește apoi mesajul și-l traduce: Dumnezeu a numărat zilele lui Belșațar, el a fost cântărit și găsit prea ușor iar regatul său va fi dat mezilor și perșilor.
„În chiar acea noapte Belșațar, regele caldeu (babilonian) a fost omorât, iar Darius Medul a primit regatul.”—Daniel 5:30–31[1]
Mesajul din Daniel cap. 5 este diferența pe care o face între Nabucodonosor și Belșațar:
- Nabucodonosor este umilit de către Dumnezeu, își trage învățămintele (recunoaște domnia supremă a Dumnezeului evreiesc) și este repus pe tron;
- Belșațar, spre deosebire, nu a tras învățăminte din pățania lui Nabucodonosor, l-a blasfemiat pe Dumnezeu iar regatul său este dat altora.[2]