Osmoză
From Wikipedia, the free encyclopedia
Osmoza reprezintă difuziunea solventului (apei) printr-o membrană semipermeabilă, ca de exemplu celulele vii datorită permeabilității membranei celulare și poate fi simplă sau facilitată.
Jean-Antoine Nollet este primul care a documentat observația osmozei, în 1748.[1] Cuvântul „osmoză” a pătruns în limba română din franceză și germană[2] și derivă din cuvintele „endosmoză” și „exosmoză”, care au fost inventate de fizicianul francez René Joachim Henri Dutrochet (1776–1847) din cuvintele grecești ένδον (endon : în, înăuntru), έξο (exo : în afară), și ωσμος (osmos : împingere, impulsie).[3]