Sursă deschisă

Sursa deschisă este codul sursă care este disponibil gratuit pentru posibile modificări și redistribuire. Produsele includ permisiunea de a utiliza codul sursă, ^[1] documente de proiectare, sau conținutul produsului. Modelul sursei deschise este un model de dezvoltare software descentralizat care încurajează colaborarea deschisă . ^{[2] [3]} Un principiu principal al dezvoltării de software cu sursă deschisă este producția de la egal la egal, cu produse precum codul sursă, planurile și documentația disponibile gratuit pentru public. Mișcarea open source în software a început ca un răspuns la limitările codului proprietar . Modelul este utilizat pentru proiecte precum tehnologia corespunzătoare cu sursă deschisă, ^[4] și descoperirea de medicamente cu sursă deschisă. ^{[5] [6]}

Sursa deschisă promovează accesul universal printr-o licență open source sau gratuită la designul sau modelul unui produs și redistribuirea universală a acelui design sau model. ^{[7] [8]} Înainte ca expresia sursă deschisă să fie adoptată pe scară largă, dezvoltatorii și producătorii au folosit o varietate de alți termeni. Sursă deschisă a câștigat putere odată cu ascensiunea Internetului. ^[9] Mișcarea software-ului open-source a apărut pentru a clarifica problemele legate de drepturile de autor, licențele, domeniul și consumatorii.

În general, sursa deschisă se referă la un program de calculator în care codul sursă este disponibil publicului larg pentru utilizare sau modificare față de designul său original. Codul este eliberat conform termenilor unei licențe software . În funcție de termenii licenței, alții pot descărca, modifica și publica versiunea lor înapoi în comunitate. Multe instituții formale mari au apărut pentru a sprijini dezvoltarea mișcării sursă deschisă, inclusiv Apache Software Foundation, care sprijină proiecte comunitare, cum ar fi framework-ul open-source Apache Hadoop și serverul open-source HTTP Apache HTTP .

Colaborare deschisă

Modelul sursei deschise pentru dezvoltarea de software a inspirat utilizarea termenului pentru a se referi la alte forme de colaborare deschisă, cum ar fi forumurile de pe Internet, ^[10] listele de corespondență ^[11] și comunitățile online . ^[12] Colaborarea deschisă este, de asemenea, considerată a fi principiul de funcționare care subliniază o gamă de proiecte diverse, inclusiv TEDx și Wikipedia. ^[13]

Colaborarea deschisă este principiul care stă la baza producției între egali, colaborării în masă și wikinomics . ^[14] A fost observat inițial în software-ul sursă deschisă, dar poate fi găsit și în multe alte cazuri, cum ar fi în forumuri de pe Internet, ^[15] liste de corespondență, ^[16] comunități de internet, ^[17] și multe cazuri de conținut deschis, cum ar fi Creative Commons . De asemenea, explică unele cazuri de crowdsourcing, consum colaborativ și inovare deschisă . ^[14]

Riehle et al. definesc colaborarea deschisă ca colaborare bazată pe trei principii de egalitarism, meritocrație și auto-organizare . ^[18] Levine și Prietula definesc colaborarea deschisă ca fiind „orice sistem de inovare sau producție care se bazează pe participanți orientați spre obiective, dar slab coordonați, care interacționează pentru a crea un produs (sau serviciu) de valoare economică, pe care îl pun la dispoziție atât contributorilor, cât și necontribuitorilor”. ^[19] Această definiție surprinde mai multe instanțe, toate unite prin principii similare. De exemplu, toate elementele – bunuri de valoare economică, acces deschis pentru a contribui și a consuma, interacțiune și schimb, muncă intenționată, dar slab coordonată – sunt prezente într-un proiect de software open-source, în Wikipedia sau într-un forum sau comunitate de utilizatori. . Ele pot fi prezente și pe un site web comercial care se bazează pe conținut generat de utilizatori . În toate aceste cazuri de colaborare deschisă, oricine poate contribui și oricine poate lua parte în mod liber la fructele împărtășirii, care sunt produse de participanții care interacționează și sunt slab coordonați.

O conferință anuală dedicată cercetării și practicii colaborării deschise este Simpozionul internațional despre Wikis și Colaborare Deschisă (OpenSym, anterior WikiSym). ^[20] Conform site-ului său web, grupul definește colaborarea deschisă drept „colaborare care este egalitară (toată lumea se poate alătura, nu există bariere principiale sau artificiale în calea participării), meritocratică (deciziile și statutul sunt mai degrabă bazate pe merit decât impuse) și auto-organizată (procesele se adaptează la oameni, mai degrabă decât oamenii se adaptează la procese predefinite)." ^[21]

Wikipedia - model de aplicație „cu sursă deschisă”

Wikipedia este un exemplu tipic de aplicație a principiului „cu sursă deschisă”, prin faptul că permite accesul oricui să contribuie la elaborarea sau îmbunătățirea produsului final, care este enciclopedia. Mai mult decât atât, acoperind o gamă deosebit de largă de preocupări și nefiind limitată la o anumită specialitate, Wikipedia se adresează unui număr mult mai larg de utilizatori decât orice altă aplicație "open source" și poate atrage un număr mult mai mare de contributori decât alte aplicații. În plus, adresându-se unui public extrem de larg, Wikipedia mai mult decât orice altă aplicație poate permite unor nespecialiști să înțeleagă ce este și cum se aplică conceptul „sursei deschise”.

Programe (software) cu sursă deschisă

Conceptul „sursei deschise” este aplicat, cel mai des, la scrierea și distribuirea de software.

Articol principal: Software cu sursă deschisă.

.

Hardware cu sursă deschisă

Conceptul „sursei deschise” poate fi aplicat și la dispozitive hardware.

Articol principal: Hardware cu sursă deschisă.

Vezi și

• Software liber

Note

1. „The Open Source Definition”. Open Source Org. 7 iulie 2006. Arhivat din original la 11 iunie 2007. Accesat în 22 ianuarie 2020. Open source doesn't just mean access to the source code.
2. Levine, Sheen S.; Prietula, M. J. (2013). „Open Collaboration for Innovation: Principles and Performance”. Organization Science. 25 (5): 1414–1433. doi:10.1287/orsc.2013.0872. ISSN 1047-7039.
3. Raymond, Eric S. (2001). The cathedral and the bazaar: musings on Linux and Open Source by an accidental revolutionary. OReilly. ISBN 978-0-596-00108-7.^{[necesită pagina]}
4. Pearce, Joshua M (2012). „The Case for Open Source Appropriate Technology”. Environment, Development and Sustainability. 14 (3): 425–431. Bibcode:2012EDSus..14..425P. doi:10.1007/s10668-012-9337-9. ISSN 1387-585X.
5. Menon, Sreelatha (1 martie 2009). „"Science 2.0 is here as CSIR resorts to open source drug research for TB"”. Business Standard India.
6. "Open Source Drug Discovery for Malaria Consortium.
7. Lakhani, K.R.; von Hippel, E. (iunie 2003). „How Open Source Software Works: Free User to User Assistance”. Research Policy. 32 (6): 923–943. doi:10.1016/S0048-7333(02)00095-1. ISSN 0048-7333.
8. Gerbe, Aurona; Molefo, Onkgopotse; Van der Merwe, Alta (2010). „Documenting open-source migration processes for re-use”. În Kotze, P.; Gerber, A.; van der Merwe, A.; Bidwell, N. Proceedings of the SAICSIT 2010 Conference — Fountains of Computing Research. ACM Press. pp. 75–85. doi:10.1145/1899503.1899512. ISBN 978-1-60558-950-3.
9. Weber 2004. ^{[necesită pagina]}
10. Lakhani, K.R.; von Hippel, E. (iunie 2003). „How Open Source Software Works: Free User to User Assistance”. Research Policy. 32 (6): 923–943. doi:10.1016/S0048-7333(02)00095-1. ISSN 0048-7333.
11. Jarvenpaa, S. L., & Majchrzak, Ann (2008). Knowledge Collaboration Among Professionals Protecting National Security: Role of Transactive Memories in Ego-Centered Knowledge Networks. Organization Science, 19(2), 260–276 doi:10.1287/orsc.1070.0315. ISSN 1047-7039
12. Faraj, S., Jarvenpaa, S. L., & Majchrzak, Ann (2011). Knowledge Collaboration in Online Communities. Organization Science, 22(5), 1224–1239, doi:10.1287/orsc.1100.0614 ISSN 1047-7039
13. „Open collaboration leading to novel organizations « Kurzweil”.
14. Levine, Sheen S.; Prietula, M. J. (2013). „Open Collaboration for Innovation: Principles and Performance”. Organization Science. 25 (5): 1414–1433. doi:10.1287/orsc.2013.0872. ISSN 1047-7039.
15. Lakhani, K.R.; von Hippel, E. (iunie 2003). „How Open Source Software Works: Free User to User Assistance”. Research Policy. 32 (6): 923–943. doi:10.1016/S0048-7333(02)00095-1. ISSN 0048-7333.
16. Jarvenpaa, S. L., & Majchrzak, Ann (2008). Knowledge Collaboration Among Professionals Protecting National Security: Role of Transactive Memories in Ego-Centered Knowledge Networks. Organization Science, 19(2), 260–276 doi:10.1287/orsc.1070.0315. ISSN 1047-7039
17. Faraj, S., Jarvenpaa, S. L., & Majchrzak, Ann (2011). Knowledge Collaboration in Online Communities. Organization Science, 22(5), 1224–1239, doi:10.1287/orsc.1100.0614 ISSN 1047-7039
18. Riehle, D.; Ellenberger, J.; Menahem, T.; Mikhailovski, B.; Natchetoi, Y.; Naveh, B.; Odenwald, T. (martie 2009). „Open Collaboration within Corporations Using Software Forges” (PDF). IEEE Software. 26 (2): 52–58. doi:10.1109/MS.2009.44. ISSN 0740-7459. Arhivat din original (PDF) la 8 octombrie 2016. Accesat în 22 noiembrie 2018.
19. Levine, Sheen S.; Prietula, M. J. (2013). „Open Collaboration for Innovation: Principles and Performance”. Organization Science. 25 (5): 1414–1433. doi:10.1287/orsc.2013.0872. ISSN 1047-7039.
20. „About”. The International Symposium on Open Collaboration. 15 iunie 2010.
21. Riehle, Dirk. „Definition of Open Collaboration”. The Joint International Symposium on Open Collaboration. Arhivat din original la 12 martie 2013. Accesat în 26 martie 2013. Open collaboration is collaboration that is egalitarian (everyone can join, no principled or artificial barriers to participation exist), meritocratic (decisions and status are merit-based rather than imposed) and self-organizing (processes adapt to people rather than people adapt to pre-defined processes).