Oceanul planetar

Oceanul planetar este sistemul interconectat al apelor oceanice (sau marine) ale Pământului și cuprinde cea mai mare parte a hidrosferei, care acoperă aproape 71% din suprafața Pământului, cu un volum total de 1,332 miliarde km cubi.^[1]

Unitatea și continuitatea oceanului planetar, cu un schimb relativ liber între părțile sale, este de o importanță fundamentală pentru oceanografie.^[2] Acesta este împărțit într-un număr de teritorii oceanice principale, care sunt delimitate de continente și au caracteristici oceanografice diferite: el se împarte în Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic (rareori considerat o mare a Oceanului Atlantic), Oceanul Indian, Oceanul Pacific și Oceanul Antarctic (considerat de obicei ca partea de sud a Oceanului Atlantic, Indian și Pacific). La rândul său, apele oceanice sunt intercalate de mai multe mări și golfuri mici.

Adâncimea medie a oceanului planetar este de 3.729 m, iar adâncimea maximă de 11.022 (abisul Mariane). Salinitatea apei este, în medie, 3,5%.^[3]

Terminologie

Ocean și mare

Termenii „ocean” sau „marea” utilizați fără specificații se referă la corpul interconectat de apă sărată care acoperă cea mai mare parte a suprafeței Pământului.^[4]^[5] Acesta include Atlantic, Pacific, Indian, Antarctic și Oceanul Arctic.^[6] Ca termen general, „oceanul” este în mare parte interschimbabil cu „marea” în engleza americană, dar nu și în engleza britanică.^[7] Strict vorbind, o mare este un corp de apă (în general, o diviziune a oceanului mondial) parțial sau complet închis de uscat.^[8] Cuvântul „mare” poate fi folosit și pentru multe corpuri specifice, mult mai mici de apă de mare, cum ar fi Marea Nordului sau Marea Roșie. Nu există o distincție clară între mări și oceane, deși, în general, mările sunt mai mici și sunt adesea parțial (ca mări marginale) sau în întregime ca (în mările terestre) mărginite de uscat.^[9]

Oceanul mondial

Pentru informații suplimentare, vezi Curent marin

Conceptul contemporan al Oceanului mondial a fost inventat la începutul secolului alXX-lea de oceanograful rus Yuly Shokalsky pentru a se referi la oceanul continuu care acoperă și înconjoară cea mai mare parte a Pământului.^[10] Corpul global și interconectat de apă sărată este uneori denumit oceanul mondial sau oceanul global.^[11]^[12] Conceptul unui corp continuu de apă cu schimb relativ liber între părțile sale este de o importanță fundamentală pentru oceanografie.^[13]

Geografie

Diviziuni oceanice

Frontierele oceanelor sunt limitele Pământului în apele terestre. Definiția și numărul oceanelor pot varia în funcție de criteriile adoptate. Diviziunile principale (în ordinea descrescătoare a zonei) ale celor cinci oceane sunt Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic, Oceanul Indian, Oceanul Antarctic și Oceanul Arctic.

Mai multe informații #, Ocean ...

Oceanele după mărime
#	Ocean	Locație	Supr. (km²)	Volum (km³)	Adâncime medie (m)	Coastă (km)^[14]
1	Oceanul Pacific	Între Asia și Australasia și Americi^[15]	&&&&&&&168723000.&&&&&0168.723.000 (46.6%)	&&&&&&&669880000.&&&&&0669.880.000 (50.1%)	&&&&&&&&&&&&3970.&&&&&03.970	&&&&&&&&&&135663.&&&&&0135.663 (35.9%)
2	Oceanul Atlantic	Între America și Europa și Africa^[16]	&&&&&&&&85133000.&&&&&085.133.000 (23.5%)	&&&&&&&310410900.&&&&&0310.410.900 (23.3%)	&&&&&&&&&&&&3646.&&&&&03.646	&&&&&&&&&&111866.&&&&&0111.866 (29.6%)
3	Oceanul Indian	Între Subcontinentul Indian, Africa și Australia^[17]	&&&&&&&&70560000.&&&&&070.560.000 (19.5%)	&&&&&&&264000000.&&&&&0264.000.000 (19.8%)	&&&&&&&&&&&&3741.&&&&&03.741	&&&&&&&&&&&66526.&&&&&066.526 (17.6%)
4	Oceanul Antarctic	Între Antarctica și oceanele Pacific, Atlantic și Indian Uneori considerat o extensie a acestor trei oceane.^[18]^[19]	&&&&&&&&21960000.&&&&&021.960.000 (6.1%)	&&&&&&&&71800000.&&&&&071.800.000 (5.4%)	&&&&&&&&&&&&3270.&&&&&03.270	&&&&&&&&&&&17968.&&&&&017.968 (4.8%)
5	Oceanul Arctic	Între nordul Americii de Nord și Eurasia în Arctica Uneori considerată o mare marginală a Atlanticului.^[20]^[21]^[22]	&&&&&&&&15558000.&&&&&015.558.000 (4.3%)	&&&&&&&&18750000.&&&&&018.750.000 (1.4%)	&&&&&&&&&&&&1205.&&&&&01.205	&&&&&&&&&&&45389.&&&&&045.389 (12.0%)
Total			&&&&&&&361900000.&&&&&0361.900.000 (100%)	&&&&&&1335000000.&&&&&01.335.000.000 (100%)	&&&&&&&&&&&&3688.&&&&&03.688	&&&&&&&&&&377412.&&&&&0377.412 (100%)

Închide

NB: Cifrele privind volumul, suprafața și adâncimea medie includ NOAA ETOPO1 pentru Marea Chinei de Sud marginală.
Sursele: Encyclopedia of Earth,^[15]^[16]^[17]^[18]^[22] International Hydrographic Organization,^[19] Regional Oceanography: an Introduction (Tomczak, 2005),^[20] Encyclopædia Britannica,^[21] și International Telecommunication Union.^[14]

Note

[1]
"WHOI Calculates Volume and Depth of World’s Oceans" Arhivat în 18 ianuarie 2012, la Wayback Machine.. Ocean Power Magazine. Retrieved 28 februarie 2012.
[2]
Spilhaus, Athelstan F. 1942 (Jul.). "Maps of the whole world ocean." Geographical Review (American Geographical Society). Vol. 32 (3): pp. 431-5.
[3]
Anton Bejan, Mihai Bujeniță - Dicționar de marină, Editura Militară, 1979.
[4]
„ocean, n”. Oxford English Dictionary. Accesat în 5 februarie 2012.
[5]
„How much oxygen comes from the ocean?”. National Ocean Service. National Oceanic and Atmospheric Administration U.S. Department of Commerce. 26 februarie 2021. Accesat în 3 noiembrie 2021.
[6]
„Sea”. Merriam-webster.com. Accesat în 13 martie 2013.
[7]
Bromhead, Helen, Landscape and Culture – Cross-linguistic Perspectives, p. 92, John Benjamins Publishing Company, 2018, ISBN: 9027264007, 9789027264008; unlike Americans, speakers of British English do not go swimming in "the ocean" but always "the sea".
[8]
„WordNet Search — sea”. Princeton University. Accesat în 21 februarie 2012.
[9]
„What's the difference between an ocean and a sea?”. Ocean facts. National Oceanic and Atmospheric Administration. Accesat în 19 aprilie 2013.
[10]
Bruckner, Lynne and Dan Brayton (2011). Ecocritical Shakespeare (Literary and Scientific Cultures of Early Modernity). Ashgate Publishing, Ltd. ISBN 978-0754669197.
[11]
„Ocean”. Sciencedaily.com. Arhivat din original la 24 aprilie 2015. Accesat în 8 noiembrie 2012.
[12]
"„Distribution of land and water on the planet”. UN Atlas of the Oceans. Arhivat din original la 3 martie 2016.
[13]
Spilhaus, Athelstan F. (iulie 1942). „Maps of the whole world ocean”. Geographical Review. 32 (3): 431–5. doi:10.2307/210385. JSTOR 210385.
[14]
„Recommendation ITU-R RS.1624: Sharing between the Earth exploration-satellite (passive) and airborne altimeters in the aeronautical radionavigation service in the band 4 200–4 400 MHz (Question ITU-R 229/7)” (PDF). ITU Radiotelecommunication Sector (ITU-R). Accesat în 5 aprilie 2015. The oceans occupy about 3.35×10⁸ km² of area. There are 377412 km of oceanic coastlines in the world.
[15]
„Pacific Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.
[16]
„Atlantic Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.
[17]
„Indian Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.
[18]
„Southern Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 10 martie 2015.
[19]
„Limits of Oceans and Seas, 3rd edition” (PDF). International Hydrographic Organization. 1953. Arhivat din original (PDF) la 8 octombrie 2011. Accesat în 28 decembrie 2020.
[20]
Tomczak, Matthias; Godfrey, J. Stuart (2003). Regional Oceanography: an Introduction (ed. 2). Delhi: Daya Publishing House. ISBN 978-81-7035-306-5. Arhivat din original la 30 iunie 2007. Accesat în 10 aprilie 2006.
[21]
Ostenso, Ned Allen. „Arctic Ocean”. Encyclopædia Britannica. Accesat în 2 iulie 2012. As an approximation, the Arctic Ocean may be regarded as an estuary of the Atlantic Ocean.
[22]
„Arctic Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.

Bibliografie

Alexandru Lungu, Nina Volontir, Ilie Boian: Geografia fizică generală, editura Litera, Chișinău, 2003

Vezi și

Legături externe

Wikţionar

Caută „Oceanul planetar” în Wikționar, dicționarul liber.

Materiale media legate de Oceanul planetar la Wikimedia Commons

[1] [1]
"WHOI Calculates Volume and Depth of World’s Oceans" Arhivat în 18 ianuarie 2012, la Wayback Machine.. Ocean Power Magazine. Retrieved 28 februarie 2012.

[2] [2]
Spilhaus, Athelstan F. 1942 (Jul.). "Maps of the whole world ocean." Geographical Review (American Geographical Society). Vol. 32 (3): pp. 431-5.

[3] [3]
Anton Bejan, Mihai Bujeniță - Dicționar de marină, Editura Militară, 1979.

[oed.130201-4] [4]
„ocean, n”. Oxford English Dictionary. Accesat în 5 februarie 2012.

[5] [5]
„How much oxygen comes from the ocean?”. National Ocean Service. National Oceanic and Atmospheric Administration U.S. Department of Commerce. 26 februarie 2021. Accesat în 3 noiembrie 2021.

[6] [6]
„Sea”. Merriam-webster.com. Accesat în 13 martie 2013.

[7] [7]
Bromhead, Helen, Landscape and Culture – Cross-linguistic Perspectives, p. 92, John Benjamins Publishing Company, 2018, ISBN: 9027264007, 9789027264008; unlike Americans, speakers of British English do not go swimming in "the ocean" but always "the sea".

[pri.sea-8] [8]
„WordNet Search — sea”. Princeton University. Accesat în 21 februarie 2012.

[oceanservice.noaa2-9] [9]
„What's the difference between an ocean and a sea?”. Ocean facts. National Oceanic and Atmospheric Administration. Accesat în 19 aprilie 2013.

[10] [10]
Bruckner, Lynne and Dan Brayton (2011). Ecocritical Shakespeare (Literary and Scientific Cultures of Early Modernity). Ashgate Publishing, Ltd. ISBN 978-0754669197.

[autogenerated1-11] [11]
„Ocean”. Sciencedaily.com. Arhivat din original la 24 aprilie 2015. Accesat în 8 noiembrie 2012.

[UNAoO-12] [12]
"„Distribution of land and water on the planet”. UN Atlas of the Oceans. Arhivat din original la 3 martie 2016.

[spil.42-13] [13]
Spilhaus, Athelstan F. (iulie 1942). „Maps of the whole world ocean”. Geographical Review. 32 (3): 431–5. doi:10.2307/210385. JSTOR 210385.

[itu-14] [14]
„Recommendation ITU-R RS.1624: Sharing between the Earth exploration-satellite (passive) and airborne altimeters in the aeronautical radionavigation service in the band 4 200–4 400 MHz (Question ITU-R 229/7)” (PDF). ITU Radiotelecommunication Sector (ITU-R). Accesat în 5 aprilie 2015. The oceans occupy about 3.35×10⁸ km² of area. There are 377412 km of oceanic coastlines in the world.

[eoe-pac-15] [15]
„Pacific Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.

[eoe-atl-16] [16]
„Atlantic Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.

[eoe-ind-17] [17]
„Indian Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.

[eoe-sth-18] [18]
„Southern Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 10 martie 2015.

[IHO-19] [19]
„Limits of Oceans and Seas, 3rd edition” (PDF). International Hydrographic Organization. 1953. Arhivat din original (PDF) la 8 octombrie 2011. Accesat în 28 decembrie 2020.

[Tomczak-20] [20]
Tomczak, Matthias; Godfrey, J. Stuart (2003). Regional Oceanography: an Introduction (ed. 2). Delhi: Daya Publishing House. ISBN 978-81-7035-306-5. Arhivat din original la 30 iunie 2007. Accesat în 10 aprilie 2006.

[encyc-brit-21] [21]
Ostenso, Ned Allen. „Arctic Ocean”. Encyclopædia Britannica. Accesat în 2 iulie 2012. As an approximation, the Arctic Ocean may be regarded as an estuary of the Atlantic Ocean.

[eoe-arc-22] [22]
„Arctic Ocean”. Encyclopedia of Earth. Accesat în 7 martie 2015.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]