Număr imaginar

Numerele imaginare au apărut din necesitatea de a avea anumite numere care sunt asociate radicalului din numere negative, și care deci nu pot fi numere reale, cu excepția lui 0 care este singurul număr și imaginar și real.^[1]

Din istoria numărului imaginar „i”

• În 1806 Jean Robert Argand publica lucrarea Eseu despre interpretarea geometrică a cantităților imaginare.
• În 1813 Adrien-Marie Legendre punea bazele geometriei numerelor complexe.
• În 1829 William Rowan Hamilton considera că, așa cum geometria este știința spațiului care și-a găsit expresia matematică în Elementele lui Euclid, așa și algebra trebuie să fie știința a ceva, și inspirat de filosofia lui Immanuel Kant, el decide că acel ceva trebuie să fie timpul.
• În 1831 datorită lui Carl Friedrich Gauss se impune termenul de „număr complex”.
• Matematicianul francez Augustin Louis Cauchy (1789-1857) are o contribuție deosebită în începuturile teoriei funcțiilor complexe.
• Bernhard Riemann în 1851 este inițiatorul legăturii dintre funcțiile multivalente și topologie.

Vezi și

• Număr complex - pentru mai multe detalii

Note

1. „Algebra numerelor complexe si fazorii” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 4 decembrie 2011. Accesat în 7 februarie 2011.

Legături externe

• en De ce există numerele imaginare?