Nebun întru Cristos
From Wikipedia, the free encyclopedia
Nebunul întru Cristos este un tip de ascet creștin, caracterizat printr-un comportament radical[1] anume: acesta simulează uneori nebunia pentru a încerca să reziste la ceea ce în optica anumitor creștin-ortodocși reprezintă tentațiile lumești[2], sau pentru a-și putea permite să emită profeții[3] și să critice dintr-o perspectivă morală - precum profeții biblici făceau - mai-marii zilei, fie ei persoane importante din ierarhia politică și aristocratică a țării lor, fie persoane importante din ierarhia bisericească a propriei lui credințe[4]; nebunul întru Hristos mai poate fi și o persoană cu dizabilități intelectuale și/sau fizice care prezintă în opinia celorlalți, prin simplitatea și pioșenia lui, niște virtuți de ordin spiritual.[5][6]
Din acele comportamente reținute de istorie ca făcând parte din această tradiție religioasă extremă a nebuniei întru Hristos face parte, de exemplu, manifestarea acelui călugăr ortodox de la Muntele Athos care cândva păștea iarbă[7], sau elementele de biografie a sfântului Vasile cel Binecuvântat, care din adolescență chiar umbla dezbrăcat, zvârlea cu pietre în biserici, a orbit un grup de fete care rîdeau de el și a asasinat un hoț care pusese la cale să-i fure haina de blană.[8] Nebunul întru Hristos putea fi și un sărac cu duhul, un individ tarat intelectual, sau un handicapat fizic, cum a fost cazul cu un pitic surdo-mut și retardat mintal care considerat nebun întru Hristos fiind, a fost luat de soț de către o aristocrată rusă pe la începutul secolului al XX-lea. [9] Fenomenul "nebuniei întru Hristos" este considerat de unii autori occidentali drept o bună ilustrare a abisului în care a decăzut Rusia înainte de 1917, sub influența anti-intelectualismului tipic tradiției ortodoxe, și al înăbușirii disidenței politice de către autocrația țaristă.[10]