Moise Măcinic
From Wikipedia, the free encyclopedia
Moise Măcinic (n. ?) a fost unul din contestatarii unirii Mitropoliei Bălgradului (Albei Iulii) cu Biserica Romei, fiind de aceea socotit de Biserica Ortodoxă Română ca unul din apărătorii ortodoxiei în Transilvania. Din perspectiva Bisericii Române Unite cu Roma a fost considerat un agent sârb, care a produs tulburare la mijlocul secolului al XVIII-lea, la 50 de ani după înfăptuirea unirii cu Roma, punându-l pe episcopul Inocențiu Micu în situația de a da explicații și în cele din urmă de a demisiona din funcție.
Câteva știri despre viața sa pot fi desprinse dintr-o declarație pe care a dat-o el însuși în fața unei comisii de anchetă la Viena, în zilele de 14 și 15 aprilie 1752.
Între altele, el declara că toți credincioșii din Sibiel l-au rugat, în urmă cu vreo 6 ani, să plece la București spre a fi hirotonit preot, ceea ce s-a și făcut, prin intermediul mitropolitului Ungrovlahiei, Neofit Cretanul.
La scurt timp după hirotonie, episcopul rutean greco-catolic Manuil Mihail Olsavszky din Muncaci, trimis de autorități să cerceteze starea de spirit a credincioșilor ortodocși din Transilvania, constata că printre cei care se împotriveau cu mai multă tărie unirii cu Biserica Romei se număra și „popa Măcinic din Sibiel”.
Se pare că în urma acestei acțiuni a fost arestat, după cum declara el însuși la ancheta de care pomeneam:
„Apoi m-am întors acasă, în Sibiu, și am pătimit acolo, până când, în cele din urmă, am fost eliberat din temniță, cu condiția să mă las de slujba preoțească și să mă hrănesc din munca brațelor ca un simplu țăran, până se va ivi vreun episcop, să mi dea poruncă, [să ascult] ce am de făcut mai departe. Mulțumindu-mă cu aceasta, m-am întors acasă, nu am mai făcut nicio slujbă preoțească, ci am trăit în liniște, ca un țăran, până când a venit în satul nostru domnul vicar Petru Aron [de la Blaj], care m-a chemat înaintea lui și a poftit să-i fac un nou jurământ preoțesc. Cum însă eu nu am voit să mai fac alt jurământ, afară de acela pe care îl făcusem la București, a sosit poruncă la sat să mă dea iarăși prins.”
Din această pricină și-a lăsat familia și a fugit în Banat, la Becicherecu Mare, unde se găsea un alt mare apărător al ortodoxiei, oierul Oprea Miclăuș din Săliștea Sibiului. Acolo, spunea el, „am trăit și m-am hrănit cu lucrul mâinilor mele”.