Modalitate (lingvistică)
From Wikipedia, the free encyclopedia
În semantică, modalitatea este o categorie care exprimă atitudinea vorbitorului față de cele exprimate în propoziție[1]. Noțiunea de „atitudine” include o gamă foarte largă de elemente pe care le poate comunica vorbitorul.
În gramatica generativă, modalitatea este unul din constituenții imediați ai propoziției. Constituentul de modalitate face ca propoziția să fie obligatoriu declarativă, interogativă, exclamativă sau imperativă, și facultativ emfatică, negativă, afirmativă, pasivă sau activă. Propoziția poate avea numai unul din caracterele obligatorii, iar acesta se poate combina cu unul sau mai multe caractere facultative. Astfel, propoziția poate fi declarativ-negativă (fr Pierre n’a pas été blessé par cette remarque „Pierre n-a fost ofensat de această observație”), interogativ-negativă (fr Pierre n’est-il pas venu ? „Pierre n-a venit?”) etc. Fiecare constituent de modalitate declanșează o transformare specifică, adică o schimbare structurală a propoziției[2].