Mistica islamică
From Wikipedia, the free encyclopedia
În islam, curentul „mistic” poartă numele de tasawwuf, care înseamnă la origine, „a purta veșminte de lână”, devenind mai apoi ascet, fiind vorba de lână aspră, urmând a deveni sufi mistic. Așadar, sufismul înseamnă mistica islamică. Cercetătorii europeni au acordat mai mult interes fenomenului mistic în islam, pentru că au găsit una dintre cele mai pregnante expresii ale experienței întâlnirii și comunicării directe între credincios și divinitate, comunicare ce constituie esența misticismului de pretutindeni. Treptat, cercetătorii europeni au formulat ipoteze privind influenta neoplatonismului grecesc asupra formării doctrine mistice în islam, privind influențe despre zoroastrism, hinduism, budism, monahismul creștin, etc. Din perspectiva musulmanilor, obsesia unor origini străine ale misticismului islamic trădează o concepție schematic a islamului ca religie simplă, menită să impună prin forță o anumită ordine socială și incapabilă să ofere o dimensiune spiritual proprie. Pentru musulmani, sufismul înseamnă a urma o anumită cale bazată pe Coran și pe practică Profetului, în scopul de a dobândi cunoașterea iluminativă.
S-a sugerat ca în pagina Sufism să fie inclus conținutul acestei pagini sau secțiuni. |
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |