Mișcarea Legionară
mișcare naționalistă europeană / From Wikipedia, the free encyclopedia
Mișcarea Legionară, Legiunea Arhanghelul Mihail, Garda de Fier și apoi Totul pentru Țară, a fost un partid înființat în România interbelică, la 24 iunie 1927, de Corneliu Zelea Codreanu – în urma rupturii dintre acesta și mentorul și principalul său susținător, Alexandru C. Cuza – ca o organizație paramilitară[2][3] teroristă[2][3][4] de orientare naționalist-fascistă,[2][3] cu un caracter mistic-religios,[2][3] anticomunist,[2][3] antisemit,[2][3] anticapitalist și antimasonic, organizată, finanțată și dirijată cu sprijinul organizației naziste SS.[5] În martie 1930 Codreanu a format Garda de Fier, ca ramură politică paramilitară a Legiunii,[6] iar în 1935, Legiunea își schimba denumirea oficială în partidul Totul pentru Țară. Membrii mișcării purtau uniforme verzi, pentru care au fost denumiți „legionari” sau „cămăși verzi”.
Mișcarea Legionară Garda de Fier Legiunea Arhanghelul Mihail Totul Pentru Țară | |
Oameni cheie | |
---|---|
Președinte | primul Corneliu Zelea Codreanu (1927-1938) secund Horia Sima (1938-1941) |
Fondator(i) | Corneliu Zelea Codreanu, Ion Moța, Radu Mironovici, Ilie Gârneață, Corneliu Georgescu, Tudose[1] Popescu |
Date | |
Înființat | 24 iunie 1927 |
Desființat | 23 ianuarie 1941 |
Sediu | „Casa Verde”, București (1933-1941) |
Ziar | • Cuvântul • Buna Vestire • Axa |
Informații | |
Ideologie oficială | Legionarism • Fascism românesc • Ultranaționalism de extremă dreaptă • Conservatorism naționalist • Conservatorism social • Șovinism • Antisemitism • Antimaghiarism • Antițigănism • Anticapitalism • Anticomunism • Monarhism |
Poziție politică | Extrema dreaptă |
Afiliere internațională | mișcări fasciste |
Afiliere europeană | mișcări fasciste |
Culori oficiale | Verde, negru și alb |
Modifică date / text |
Alături de Codreanu, supranumit Căpitanul, fondatori ai Mișcării Legionare au mai fost: Ion Moța, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu și Ilie Gârneață, dar dominarea Căpitanului era absolută, inalienabilă, indisputabilă, iar criticarea sa era pasibilă cu moartea (vezi mai jos asasinarea lui Mihai Stelescu).
După asasinarea lui Codreanu în noiembrie 1938, conducerea Legiunii a fost preluată de Horia Sima. Dezordinile cauzate de legionari în vara lui 1940 au dus în cele din urmă la abdicarea regelui Carol al II-lea. La 4 septembrie 1940 Legiunea s-a aliat cu generalul Ion Antonescu, după zece zile fiind proclamat „Statul Național-Legionar”, în al cărui guvern legionarii constituiau principala forță politică.
Horia Sima a amplificat campania de asasinate politice, economice, rasiale și de interese personale ori detenție confesională de ex. a „sectarilor” pentru prozelitism religios și închiderea bisericilor neoprotestante ale „calvinilor”, campanie care a culminat cu Rebeliunea legionară din ianuarie 1941, o lovitură de stat eșuată împotriva lui Antonescu și a Armatei Române. Ca urmare, Legiunea a fost înlăturată de la guvernare, Horia Sima și alți fruntași legionari refugiindu-se în Germania Nazistă. Practic dizolvată, Legiunea s-a scindat în două grupuri antagoniste, „simiștii” lui Horia Sima și „codreniștii” conduși de Ion Zelea Codreanu, tatăl lui Corneliu.