Memorie de scurtă durată
From Wikipedia, the free encyclopedia
Memoria de scurtă (MSD) se referă la o memorie cu o capacitate limitată care intermediază informația între memoria senzorială (MS) și memoria de lungă durată (MLD). Un alt termen pentru memoia de scurtă durată este memorie de lucru. Memoria de scurtă durată este, de fapt, stocajul senzorial, întrucât excitația provocată în organele senzoriale, până a ajunge în centrii din cortex, parcurge o serie de "stații" intermediare, întâmpinând rezistențe, ceea ce face ca stimularea să aibă o inerție, deci să dureze până la 0,25-0,50 dintr-o secundă. Această persistență e foarte importantă; datorită ei, când mergem, nu vedem toate obiectele din jur clătinându-se; ea face posibilă distingerea unor excitanți care apar un timp foarte scurt în câmpul perceptiv; tot ea explică posibilitatea cinematografului, unde imagini statice expuse sub 0,10 dintr-o secundă se contopesc dându-ne iluzia mișcării.
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/8/8e/Memoria.jpg/640px-Memoria.jpg)