![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/17/Mark_of_Ephesus.jpg/640px-Mark_of_Ephesus.jpg&w=640&q=50)
Marcu al Efesului
From Wikipedia, the free encyclopedia
Marcu al Efesului (născut sub numele de Manuel Evghenikos, în greacă Μάρκος Εὐγενικός) (n. 1392, Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit – d. , Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit) a fost un teolog isihast de la sfârșitul perioadei paleologe a Imperiului Bizantin, care a devenit faimos pentru apărarea Ortodoxiei la Conciliul de la Ferrara-Florența (1438-1439) în fața încercărilor de conciliere dogmatică efectuate de împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul și de papa Eugen al IV-lea. A fost călugăr la Constantinopol, un prolific imnograf[1] și un adept devotat al învățăturilor Sfântului Grigorie Palama.
Marcu al Efesului | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1392 ![]() Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit ![]() |
Decedat | (52 de ani) ![]() Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit ![]() |
Frați și surori | Joannes Eugenicus[*][[Joannes Eugenicus (theologian, deacon and writer (15th century))|]] ![]() |
Religie | creștinism ortodox[*] ![]() |
Ocupație | filozof teolog[*] preot ![]() |
Limbi vorbite | limba greacă bizantină ![]() |
Venerație | |
Sărbătoare | 19 ianuarie ![]() |
![]() | |
Modifică date / text ![]() |
În calitate de teolog erudit Marcu a fost implicat în pregătirile Conciliului de la Ferrara-Florența, iar ca mitropolit de Efes și delegat al patriarhului Alexandriei a fost unul dintre cei mai importanți participanți la acel sinod. El a susținut că Biserica Romano-Catolică a cauzat Marea Schismă din 1054 prin promovarea ereziei atunci când a introdus adaosul filioque în Crezul niceo-constantinopolitan. Marcu a criticat, de asemenea, pretenția papei de a se considera drept conducător al Bisericii universale. El a fost singurul episcop răsăritean care a refuzat să semneze acordul încheiat între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică. După ce a părăsit lucrările sinodului, pe care le-a socotit o cauză pierdută, Marcu a devenit conducătorul opoziției ortodoxe față de Unirea de la Florența, consolidându-și astfel reputația de apărător al Ortodoxiei și stâlp al Bisericii.