Marca de Montferrat

Marca (de asemenea, markgrafatul sau marchizatul) de Montferrat a fost o marcă din Regatul de Italia. Inițial parte a mărcii Liguriei occidentale (Marca Liguriae Occidentalis) instituite de regele Berengar al II-lea de Italia în jurul anului 950, regiunea Montferratului a fost constituită ca marca Aleramica pentru ginerele său, Aleramo. După 1574, marca de Montferrat a fost promovată ca ducat.

După ce regele Germaniei Otto I "cel Mare" a invadat Italia în anul 961 și l-a înlăturat pe regele Berengar al II-lea, el a început, în același mod ca și predecesorii săi Berengar și Ugo de Italia, să redefinească marile feude din Italia. El a reorganizat regiunea de nord-vest în trei mari mărci. Liguria occidentală a fost restituuită lui Aleramo, Liguria Răsăriteană sau marca Januensis a acordat-o lui Oberto I, iar Marca de Torino a fost constituită pentru Arduin Glaber de Torino.

Descendenții lui Aleramo au fost mai degrabă obscuri, până în timpul marchizului Rainier, la începutul secolului al XII-lea. În jurul anului 1133, fiul lui Rainier, Guglielmo al V-lea s-a căsătorit cu Judith de Babenberg, soră vitregă cu regele Conrad al III-lea al Germaniei, moment din care prestigiul familiei a crescut. Marchizatul a intrat politicile italiene ale lui Conrad, dar și în cele ale Bizanțului, în vremea împăratului Manuel I Comnen, a constituit un precedent al poziției pro-imperiale (ghibeline) a urmașilor din Montferrat și s-a implicat în cruciade.

Conrad de Montferrat (sau Conrad I al Ierusalimului) a fost un nobil italian, unul dintre participanții majori la Cruciada a treia. El a devenit de facto rege cruciat al Ierusalimului, prin căsătoria cu Isabella a Ierusalimului, din 24 noiembrie 1190, și ales oficial în 1192, cu câteva zile înainte de a muri asasinat.

Marchizul Bonifaciu I a fost comandantul Cruciadei a patra și a creat Regatul de Salonic, în cadrul Imperiului Latin de Constantinopol, constituit în Grecia. Reunirea Salonicului, moștenit de fiul grec al lui Bonifaciu, Demetrius, cu Montferrat a devenit scopul moștenitorilor din Italia ai marchizului Bonifaciu, cu toate că această dorință nu s-a materializat niciodată.

În secolul al XIII-lea, Montferrat a oscilat o vreme între cele două tabere, guelfii și ghibelinii, în timpul marchizilor Bonifaciu al II-lea și Guglielmo al VII-lea. De asemenea, a fost nevoie ca ei să poarte cîteva lungi războaie împotriva comunelor tot mai independente din Asti și Alessandria și au devenit purtători de stindard ai reînnoitei Ligi Lombarde pentru a lupta împotriva răspândirii influenței angevine Italia de nord. În acea vreme, capitala marchizatului de Montferrat era la Chivasso.

În 1305, ultimii markgrafi din familia Aleramicilor s-au stins și Montferrat a fost moștenit de familia imperială bizantină a Paleologilor, care a stăpânit până la 1533, într-o perioadă de restrângeri teritoriale. În acel an, Montferrat a fost achiziționat de către spanioli, sub împăratul Carol Quintul, care l-a restituit ducelui Frederic al II-lea de Mantova, din Casa de Gonzaga în 1536. Fiul său, markgraful Guglielmo al X-lea a fost ridicat la rangul de duce de Montferrat în 1574, iar vechea "marcă" a încetat să mai existe ca entitate, lăsând locul noului ducat.

Vezi și

• Lista marchizilor și ducilor de Montferrat
• Ducatul de Montferrat