Manifestul „Crinului Alb”
From Wikipedia, the free encyclopedia
Manifestul „Crinului Alb” este un manifest programatic scris de trei tineri intelectuali (Sorin Pavel, Ion Nestor și Petre Pandrea) și publicat în numărul din august–septembrie 1928 al revistei culturale Gândirea (conduse de Nichifor Crainic)[1][2][3][4] ca un ecou la seria de articole scrisă de tânărul Mircea Eliade[5] și publicată sub titlul Itinerariu spiritual, în perioada 6 septembrie – 16 noiembrie 1927, în ziarul Cuvântul (condus de profesorul Nae Ionescu).[6]
Cei trei tineri autori, care se autoproclamau „fiii Soarelui”,[1][7] condamnau cu vehemență „generația bătrânilor”, pe care o acuzau de pe pozițiile misticismului și ortodoxismului de situația dezastruoasă a țării din acea perioadă;[8][9][10] ei nu examinau însă această situație sub aspect social, ci-și exprimau opoziția doar de pe poziția deosebirii dintre spiritele „tineresc” și „bătrânesc”.[2] Idealul național trebuia să fie, potrivit autorilor, înlăturarea bătrânilor de la conducerea României și promovarea unor tineri energici și capabili să asigure dezvoltarea țării și creșterea prestigiului ei internațional.[11] Autorii manifestului îi îndemnau pe tinerii români să adopte o spiritualitate vitalistă și o mistică națională mesianică.[12] Ortodoxia era ridicată la rangul de normă de bază a specificului național românesc,[13] având misiunea de a canaliza și orienta energiile spirituale ale generației tinere.[14]
Apariția manifestului a provocat reacții vehemente ce au dus la o polemică incisivă, chiar și în rândul colegilor de generație.[3][15] Criticii literari au evidențiat tonul violent și pe alocuri vulgar al manifestului,[1][15][16] propagarea unei filozofii tulburi de viață care se baza pe respingerea furioasă a principiilor raționalismului[1][17] și obrăznicia juvenilă a celor trei autori care și-au însușit idei ce apăruseră deja în alte publicații (fără a da credit precursorilor lor).[15][16]