Magistrală (calculator)
sistem de comunicare folosit pentru transferul datelor între componentele unui calculator / From Wikipedia, the free encyclopedia
Magistrală în informatică reprezintă calea prin care circulă datele în interiorul unui calculator, între două sau mai multe elemente ale acestuia. Magistrala permite componentelor și perifericelor unui sistem de calcul să interconecteze reciproc schimbând informații sau date de sistem prin transmiterea semnalelor. Noțiunea de magistrală definește nu numai traseul fizic respectiv, ci și regulile care guvernează transmisia de date și comenzi între componentele sistemului, precum și modul de interconectare a perifericelor de pe placa de bază. Fiecare componentă din sistem este conectată la una din magistrale, unele dintre ele funcționând ca punți între magistrale. Magistrala este cu atât mai rapidă cu cât pe ea se pot emite simultan mai multe semnale, deci transferă mai multe date într-un interval dat de timp.[1]Digital Equipment Corporation (DEC), a lansat pe piață la sfârșitul anilor ’60 primul calculator (PDP 11), construit în jurul unei magistrale, magistrala Unibus.
Introducerea conceptului de magistrală a revoluționat modul de concepere și proiectare a noilor sisteme de calcul. Modelul de calculator bazat pe magistrală a fost preluat mai ales de familiile de calculatoare mini și micro. Prin standardizarea magistralelor, sistemele de calcul au devenit deschise, în sensul că un număr mai mare de producători au realizat componente pentru o anumită structură de calculator (module de memorie, interfețe de intrare/ieșire, echipamente periferice), bazându-se pe specificațiile magistralei. Ulterior, au fost dezvoltate diferite standarde de magistrală în paralel cu evoluția procesoarelor, sau magistrale specializate pentru anumite tipuri de echipamente periferice. Prima magistrală IBM a fost PC/XT bus și lucra pe 8 biți la o frecvență de 4,77 MHz.
Apariția și evolutia ulterioară a microprocesoarelor a consacrat modelul de calculator bazat pe magistrală. Configurația semnalelor unui microprocesor este astfel concepută încât să permită conectarea ușoară la o magistrală de sistem. În general, fiecare familie de procesoare a impus o anumită structură și un anumit standard de magistrală. Există însă anumite trăsături comune pentru toate aceste magistrale (principii de transfer, tipuri de semnale), astfel încât modulele proiectate pentru un anumit tip de magistrală pot fi ușor modificate pentru a putea fi conectate pe o altă magistrală. În ultima perioadă au apărut o serie de noi standarde de magistrală, care încearcă să țină pasul cu cerințele de comunicare ale noilor generații de procesoare.
Majoritatea computerelor PC moderne au cel puțin trei magistrale aranjate ieharhic, magistrala mai lentă este conectată la cea mai rapidă de deasupra ei. Fiecare dispozitiv din sistem este conectat la una dintre magistrale, iar unele dispozitive (în principal chipset) acționează ca punți de legătură între diferitele magistrale.
În cadrul unui sistem de calcul pot să coexiste mai multe tipuri de standarde, specializate pe transferul de date între anumite tipuri de componente de sistem. Astfel se poate utiliza o magistrală de mare viteză pentru transferul între procesor și memorie, o magistrală cu acces multiplu (multimaster) pentru conectarea unor periferice de mare viteză (disc optic, interfață video) și o magistrală de mică viteza pentru periferice lente. În aplicațiile de control se mai poate adăuga și o magistrală de instrumentație, adaptată pentru culegerea de date de proces.