pictor francez From Wikipedia, the free encyclopedia
Louis-Léopold Boilly (n. , La Bassée, Nord-Pas-de-Calais, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un pictor și desenator francez. Creator de portrete populare, a realizat și un număr vast de picturi de gen care documentează viața socială a clasei de mijloc franceze. Viața și opera sa a cuprins epocile Franței monarhice, Revoluției Franceze, Imperiul Napoleonian, Restaurației Bourbonilor și Monarhiei din Iulie. Pictura sa din 1800 Un Trompe-l'œil a introdus termenul trompe-l'œil („păcălește ochiul”), aplicat tehnicii care utilizează imagini realiste pentru a crea iluzia optică că obiectele reprezentate există în trei dimensiuni, deși tehnica „fără nume” a existat încă din perioada greacă și romană.
| Louis-Léopold Boilly | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  La Bassée, Nord-Pas-de-Calais, Franța |
| Decedat | (83 de ani)[1][2][3][4][6] Paris, Franța[7] |
| Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise tombe de Louis-Léopold Boilly[*] |
| Copii | Édouard Boilly[*] Julien Léopold Boilly[*] Alphonse Boilly[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța[8] |
| Ocupație | pictor litograf[*] desenator[*] |
| Locul desfășurării activității | Paris |
| Limbi vorbite | limba franceză[1][9] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură, arte vizuale[10] |
| Pregătire | Charles-Alexandre-Joseph Caullet[*], Dominique Doncre[*] |
| Profesor pentru | Julien Léopold Boilly[*] |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] |
Modifică date / text  | |
_-_Google_Art_Project.jpg)
Boilly s-a născut în La Bassée, în nordul Franței,[12] fiul unui sculptor în lemn local.[13] Pictor autodidact, Boilly și-a început cariera la o vârstă foarte fragedă, realizând primele sale lucrări la vârsta de doisprezece sau treisprezece ani.[11] În 1774, a început să își prezinte lucrările augustinienilor din Douai, care au fost în mod evident impresionați: în decurs de trei ani, episcopul de Arras l-a invitat să lucreze și să studieze în dieceza sa. Cât timp a stat acolo, a produs o suită de picturi – aproximativ trei sute de mici lucrări portret.[11] A fost instruit în pictura trompe-l'œil de Dominique Doncre (1743–1820)[14] înainte de a se muta la Paris în jurul anului 1787.[11]
LA apogeul Terorii revoluționare din 1794, Boilly a fost condamnat de Comitetul Salvării Publice pentru nuanțele erotice ale lucrărilor sale.[15] Această ofensă a fost remediată prin realizarea de ultim moment a mai patrioticului Triumf al lui Marat (aflat acum în Musée des Beaux Arts, Lille), care l-a salvat de pedepse grave.[15]
Boilly a fost un pictor popular și celebru în epoca sa. A fost printre primii artiști care au produs litografii și s-a îmbogățit din vânzarea gravurilor și picturilor sale. A primit o medalie de la Salonul(d) parizian din 1804 pentru pcitura sa Sosirea unui poștalion în curtea Mesageriei. În 1833 a fost decorat cavaler al celui mai înalt ordin național, Legiunea de onoare.[11]
Boilly a murit la Paris la 4 ianuarie 1845. [11] Fiul său cel mic, Alphonse Boilly (1801–1867), a fost un gravor profesionist care a făcut ucenicie la New York cu Asher Brown Durand(d).[16]
_-_Entrance_to_the_Jardin_Turc_-_Google_Art_Project.jpg)
Primele lucrări ale lui Boilly au arătat o preferință pentru subiectele amoroase și moralizatoare. Darul pețitorului este comparabil cu o mare parte a lucrării sale din anii 1790. Picturile sale la scară mică, cu un colorit atent îngrijit și detalii precise, amintesc de opera pictorilor de gen neerlandezi din secolul al XVII- lea, precum Gabriël Metsu(d) (1629–1667), Willem van Mieris(d) și Gerard ter Borch(d) (1617–1681), din ale căror lucrări Boilly deținea o colecție importantă.
După 1794, Boilly a început să realizeze compoziții mult mai aglomerate care servesc drept cronici sociale ale clasei de mijloc urbane.[17] În aceste lucrări, observația sa asupra obiceiurilor contemporane este ușor sentimentală și adesea plină de umor.[15]
Boilly a fost foarte respectat și pentru portretele sale. Până la sfârșitul vieții, a pictat aproximativ 5.000 de portrete, dintre care majoritatea erau pictate pe pânze de 22 cm x 17 cm.[17] Lucra rapid și s-a lăudat că avea nevoie de doar două ore pentru a finaliza un portret.[17] A pictat atât persoane din clasa de mijloc, cât și contemporani importanți, precum Robespierre.[15] Portretele lui Boilly caracterizează puternic modelele ca indivizi și sunt de obicei pictate într-o gamă sobră de culori.[15]
Boilly și-a folosit marea abilitate în reprezentarea texturilor pentru a produce numeroase lucrări iluzioniste, inclusiv picturi în Grisaille(d) care imită imprimeurile.[15] La Salonul din 1800 a expus o pictură care înfățișa straturi de imprimeuri, desene și hârtii suprapuse, acoperite de o foaie de sticlă spartă într-un cadru de lemn. Titlul lucrării sale, Un trompe-l'œil („un truc jucat ochiului”), a marcat prima utilizare a acestui termen pentru a descrie o pictură iluzionistă. Deși criticii de artă au luat în derâdere pictura ca pe o cascadorie, aceasta a provocat o senzație populară, iar trompe-l'œil a intrat în limbaj ca nume pentru un întreg gen.[18]
Interesul său pentru caricatură este cel mai evident în suita sa de 98 de litografii intitulată Recueil de grimaces, publicată între 1823 și 1828.[19]
Boilly rămâne un maestru foarte apreciat al picturii în ulei. O expoziție majoră a operei sale, The Art of Louis-Léopold Boilly: Modern Life in Napoleonic France, a traversat Statele Unite, unde a fost expusă atât la Kimbell Art Museum din Fort Worth, cât și la National Gallery of Art din Washington (1995).[20] Musée des Beaux Arts din Lille a organizat o expoziție la scară largă a operei lui Boilly în timpul sezonului de iarnă 2011-2012.[21]
_-_Google_Art_Project.jpg)
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
