Limba turcă
From Wikipedia, the free encyclopedia
Limba turcă ( Türkçe (ajutor·info)) este cea mai vorbită limbă turcică, cu 10–15 milioane de vorbitori nativi în sud-estul Europei (majoritatea în Tracia Răsăriteană) și 60–65 de milioane de vorbitori nativi în Asia de Vest (majoritatea în Anatolia). Turca este limbă oficială în Turcia, Ciprul de Nord și Cipru, iar comunități vorbitoare de turcă există și în Germania, Bulgaria, Macedonia, Grecia și alte părți ale Europei și Asiei Centrale.[3] Turca este membră a ramurii oguze a familiei limbilor turcice. Este înrudită cu azera, turkmena, qashqai, găgăuza și turca găgăuză balcanică, între aceste limbi existând o inteligibilitate reciprocă.
Limba turcă Türkçe | |
Pronunție | /ˈtyɾctʃe/ ( ascultă) |
---|---|
Regiuni | Anatolia, Balcani, Cipru, Mesopotamia, Levant, Transcaucazia |
Număr de vorbitori | L1: 78 de milioane[1] L1 + L2: 88 de milioane[2] |
Sistem de scriere | Alfabetul arab (până în 1928) Alfabetul latin |
Tipologie lingvistică | Limbă SOV |
Clasificare | |
Limbi uralo-altaice
| |
Statut oficial și codificare | |
Limbă oficială în | Turcia Cipru Ciprul de Nord |
Limbă recunoscută oficial în | Bosnia și Herțegovina Grecia Irak Kosovo Macedonia de Nord România |
Organ de reglementare | Türk Dil Kurumu |
ISO 639-1 | tr |
ISO 639-2 | tur |
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | tur |
Extras | |
Articolul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului Bütün insanlar hür, haysiyet ve haklar bakımından eșit doğarlar. Akıl ve vicdana sahiptirler ve birbirlerine karșı kardeșlik zihniyeti ile hareket etmelidirler. | |
Răspândire în lume | |
Limbă oficială: Turcia, Cipru, Macedonia (la nivel municipal), Kosovo (la nivel municipal) Peste 1.000.000 de vorbitori: Germania Între 500.000 și 1.000.000 de vorbitori: Bulgaria, Irak, Grecia Între 100.000 și 500.000 de vorbitori: Franța, Olanda, Belgia, Austria, Statele Unite, Uzbekistan Între 25.000 și 100.000 de vorbitori: Marea Britanie, Australia, Azerbaidjan, Canada, Rusia, Suedia, Danemarca, Elveția, România Sub 25.000 de vorbitori/Niciun vorbitor | |
Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text |
Limba mamă a turcii moderne, oguza, a fost adusă în Anatolia din Asia Centrală în secolul al XI-lea de turcii selgiuci. Aceasta s-a dezvoltat în turcă osmană și cuprindea multe împrumuturi de origine arabă și persană. Până în 1928, turca a fost scrisă într-o versiune a alfabetului arab. În 1928, ca parte a eforturilor sale de modernizare a Turciei, Mustafa Kemal Atatürk a emis un decret care înlocuia alfabetul arab cu o versiune a alfabetului latin, folosită și astăzi. Scopul reformei lingvistice a lui Atatürk era să creeze o legătură mai strânsă între scriere și vorbire.
Trăsăturile distinctive ale limbii turce sunt armonia vocalică și aglutinarea. În turcă, ordinea cuvintelor în propoziție este subiect–obiect–verb. Turca nu are gen gramatical. De asemenea, nu există niciun articol hotărât, dar numeralul bir (unu) poate fi luat ca articol nehotărât.