Limba occitană
From Wikipedia, the free encyclopedia
Occitana sau limba òc (occitan, lenga d'òc, cuvântul òc însemnând „da”) este o limbă romanică[1] vorbită în partea de sud a Franței, în Italia de nord-vest (Văile Occitane și Guardia Piemontese) în Spania de nord (Vall d'Aran) și în Monaco. Spațiul lingvistic și cultural occitan se numește Occitania. Dialectele occitanei includ: auvergnat (auvernhat), gascon, languedocien (lengadocian), limousin (lemosin), provençal (provençau) și vivaro-alpin (vivaroalpenc).[2][3]
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Occitană, limbă òc occitan, lenga d'òc | |
Pronunție | utsi'ta/, /leŋɡɔˈðɔ(k) |
---|---|
Vorbită în | Franța, Italia, Monaco, Spania |
Regiuni | partea de sud a Franței, Piemont, Valea Aran |
Număr de vorbitori | între 3,5 și 12 milioane |
Limbă-mamă | latină vulgară |
Sistem de scriere | alfabetul latin, lipsește ortografia standard |
Tipologie lingvistică | SVO |
Clasificare | |
limbi indo-europene | |
Statut oficial și codificare | |
Limbă oficială în | Catalonia, Valea Aran |
ISO 639-1 | oc |
ISO 639-2 | oci |
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | oci |
SIL | OCI |
Extras | |
Declarația Universală a Drepturilor Omului – articolul 1 Totes los èssers umans naisson liures e egals en dignitat e en dreches. Son dotats de rason e de consciéncia e se devon comportar los unes amb los autres dins un esperit de fraternitat. (normă languedociană clasică) | |
Răspândire în lume | |
Dialectele limbii occitane | |
Puteți vizita Wikipedia în occitană, limbă òc. | |
Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text |
Occitana este atât o limbă orală vorbită de către milioane de oameni până astăzi și o limbă literară folosită în artă (mai ales poezie, vedeți articolul trubadur) și administrare deja în Evul Mediu, concurând la început cu latina și mai apoi fiind ștearsă progresiv de franceza. Dispariția modului oficial de scriere a precedat cea de a uzului oral cotidian. Politica de devalorizare și represiuni față de limba occităna a pus-o pe cale de dispariție completă.[4]
Occitana prezintă mare diversitate – sunt șase dialecte și mai multe norme literare accentuate prin coexistența mai multor versiuni de ortografie. Este o limbă de o tradiție literară foarte lungă. Nu există însă normele unificate de scriere și pronunție, așa că un vorbitor de occitană vorbește de fapt unul dintre dialectele ei.