Legea copilului (România)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (numită și Legea copilului) este legea care reglementează protecția copiilor în România. Legea este inspirată după modelul canadian, model care a fost luat în seamă și cu ocazia redactării noului cod civil al României.[1][2][3] În anul 2004, la presiunile Uniunii Europene și ale baronesei Emma Nicholson, Guvernul României a emis această lege axată îndeosebi pe problematica adopțiilor de copii.[4] Legea neglijează aspectul divorțurilor și nici nu a fost urmată de norme de aplicare,[5] lăsând totul la latitudinea oamenilor din sistem.[necesită citare]
Legea introduce o serie de noțiuni inovatoare cu privire la drepturile copilului și relațiile dintre copii și părinți, printre care: interesul superior al copilului, programul de legături personale (care extinde noțiunea de drept de vizită, care exista în legislația anterioară) și altele. Legea definește și abuzurile asupra copiilor enumerând responsabilitățile variatelor autorități în domeniul prevenirii abuzurilor precum și în domeniul protecției copiilor abuzați.