Korenizația
From Wikipedia, the free encyclopedia
Korenizația (în limba rusă: коренизация - "indigenizarea") a fost numele politicii naționale sovietice promovată în special în deceniul al treilea al secolului trecut, cu elemente care au continuat și în anii următori. În principal a fost vorba de promovarea reprezentanților națiunilor titulare ale republicilor sovietice și ai minorităților etnice din unitățile administrative de rang inferior în funcții de conducere în guvernele locale, birocrația de stat și în nomenklatură din respectivele entități naționale. Termenul derivă de la rusescul "коренное население" ("populație indigenă").
Principalele obiectivele declarate ale acestei politici vizau în special anumite regiuni înapoiate din punct de vedere economic și cultural din fostul Imperiu Rus, armonizarea relațiilor dintre regimul sovietic și populațiile neruse prin întreprinderea unor măsuri etnice și naționale care se adresau maselor largi de indigeni. Korenizația implica introducerea limbilor locale în toate sferele vieții publice și utilizarea la maxim a limbilor locale, în mod special în învățământ, publicații, cultură și, cel mai important, în guvernare și în cadrul organizatiilor naționale ale Partidului Comunist. În afara de promovarea în funcții de conducere a unor cadre locale din rândul națiunilor titulare, rușilor care serveau în conducerile regionale li se cerea să învețe limbile locale și să le folosească în treburile publice.