Israeliți
evrei antici, cele 12 triburi ale Israelului antic, fiii lui Israel / From Wikipedia, the free encyclopedia
Israeliții (în ebraică בְּנֵי יִשְׂרָאֵל, transliterat: Bnei Yisra'el, Copiii lui Israel) erau o confederație de triburi vorbitoare de limbi semitice din Epoca Fierului, în Orientul Apropiat Antic, care locuiau într-o parte a Canaanului în timpul perioadelor tribală și monarhică.
Acest articol a fost tradus cu ajutorul unei unelte de traducere automată, de aceea calitatea lui este foarte joasă.. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea articolului apăsând butonul „modificare”! Fragmentul inserat (sau întreaga pagină) va fi șters dacă în termen de 7 zile nu se înregistrează progrese notabile în procesul de redactare. Pagina a fost modificată ultima oară de către Tgeorgescu (Contribuții • Jurnal) acum 2 luni. |
Două regate israelite înrudite, Israel și Iuda, au apărut în perioada monarhică. Regatul de nord al Israelului, cu capitala în Samaria, a fost distrus în jurul anului 720 î.Hr., când a fost cucerit de Imperiul Neo-Asirian; Regatul lui Iuda, cu capitala la Ierusalim, a fost distrus în 587 î.Hr. după distrugerea orașului de către Imperiul Neobabilonian.
Evreii moderni și Samaritenii ambele popoare sunt descendente ale israeliților.[1][2][3][4]