![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/60/Heinrich_III..jpg/640px-Heinrich_III..jpg&w=640&q=50)
Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman
împărat al Sfântului Imperiu Roman / From Wikipedia, the free encyclopedia
Henric al III-lea, supranumit cel Negru sau cel Pios (n. , Bavaria, Germania – d. , Bodfeld(d), Saxonia-Anhalt, Germania),[7] aparținând dinastiei Saliene, a fost rege romano-german (Rex Romanorum) din 1028, rege al Burgundiei din 1038, rege al Italiei din 1039 și împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1046 până la sfârșitul vieții.[8]
La o vârstă fragedă, în 1026 Henric a fost desemnat de principii electori urmaș la tronul Sfântului Imperiu Roman, conform dorinței tatălui său, Conrad al II-lea. A fost încoronat rege romano-german la Aachen pe 14 aprilie 1028 și a primit ducatele Bavaria și Suabia. Preluarea puterii regale după moartea tatălui său s-a desfășurat fără probleme. Henric a continuat politica tatălui său în direcția stabilită de acesta. În timpul domniei sale, regalitatea a fost ridicată la un grad de sacralitate fără precedent, iar Catedrala din Speyer a fost extinsă devenind cea mai mare biserică creștină din occident la acea vreme. Privitor la ducatele imperiului, Henric și-a impus puterea oficială de a dispune în fața voinței ducilor, asigurându-și astfel controlul. În Lorena acest lucru a cauzat conflicte de lungă durată din care Henric a ieșit învingător. Un grup oponet puternic s-a format în sudul imperiului între anii 1052 și 1055. În 1046 Henric a pus capăt schismei papale eliberând papalitatea de dependența sa de nobilimea din Roma și punând temelia propriei universalități. Domnia lui a fost mult timp considerată punctul culminant al stăpânirii imperiale medievale, iar moartea sa timpurie a fost considerată o catastrofă pentru imperiu. Pe de altă parte, recent au apărut opinii care afirmă că ultimii ani ai domniei lui Henric au reprezentat începutul unei crize a dinastiei saliene.