Gorgova, Tulcea
sat în comuna Maliuc, județul Tulcea, România / From Wikipedia, the free encyclopedia
Gorgova este un sat în comuna Maliuc din județul Tulcea, Dobrogea, România.
Este situat pe malul drept al brațului Sulina, în aval față de reședință la aprox. 2 NM (2,7 km), cam la jumătatea distanței dintre Tulcea și Marea Neagră.
Denumirea satului vine de la iezerul Gorgov, menționat între brațul Sulina și Sfântul Gheorghe, într-o hartă rusească din anul 1928.
Satul a fost înființat și a rezistat de-a lungul timpului datorită bogăției piscicole a zonei și a așezării sale pe principalul șenal navigabil, brațul Sulina.
Gorgova | |
Горгова | |
— sat — | |
Poziția geografică | |
Aplasarea localității pe harta județului | |
Coordonate: 45°10′44″N 29°10′2″E ({{PAGENAME}}) | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Tulcea |
Comună | Maliuc |
SIRUTA | 160804 |
Altitudine | 2 m.d.m. |
Populație (2021) | |
- Total | 131 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 827136 |
Prefix telefonic | +40 x40 |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Gorgova apare menționată documentar în Fondul Tapiurilor otomane din anii 1866 - 1877 sub denumirea de Gorg-ava. La acea dată, aparținea administrativ de plasa Sulina.
Războaiele ruso - turce din 1828 - 1829 au depopulat satul, care va fi din nou locuit, abia după anul 1878, când Dobrogea este realipită României.
În anul 1850 – Cătunul GORGOVA, era în componența Orașului Mahmudieh (Mahmudia de astăzi) alături de satul Cara-Suhat (astăzi - Bălteni).
La consolidarea existenței micii localități a contribuit și înființarea Comisiei Europene Dunărene care, în 1879, înființase linia de telegraf Tulcea - Sulina, cu un "oficiu" la Gorgova. Tot aici, din 1894, se înființează, în serviciul aceleiași Comisii și un serviciu telefonic. Apoi, în 1903, se inaugurează o linie telefonică Sulina-Tulcea, cu legătură spre Galați, una din primele din Dobrogea. Această linie telefonică își avea oficii în aceleași locuri că și telegraful: Sulina, Gorgova, Ceatal și Tulcea.
În perioada 1941 - 1943, în sat, a funcționat un "Punct de Pândă și Alarmă" înființat de către Batalionul 15 infanterie marină, dotat cu aparatură optică de observație și mijloace de transmisiuni. Postul a fost înființat la solicitarea Misiunii Navale Germane, pe fondul intensificării activității grupurilor de partizani și spioni ruși, sprijiniți de populația pro-rusă, care desfășurau activități de amplasare de mine anti-navă și explozibili în scopul sabotării traficului naval în sectorul Dunării maritime.