Goeletă
From Wikipedia, the free encyclopedia
O goeletă, din cuvântul din limba franceză, goélette (în neerlandeză, Schoener, în engleză, schooner, în germană, Schoner) este un tip de vas cu pânze, caracterizat prin prezența a, în general, două catarge, uneori trei, rareori mai multe, pe care se ridică pânze multiple aflate la diferite grade de înclinare față de axa de simetrie a navei.
Particularitatea distinctă a goeletelor este folosirea simultană a acestor pânze multiple la diferite grade de înclinare pentru a prinde cât mai complet forța vântului. În cazul celor mai eficiente și rapide goelete, pânzele sunt foarte rar orientate perpendicular pe direcția de înaintare a navei.
Primele utilizări ale goeletelor se datoresc olandezilor în secolele al XV-lea și al XVI-lea fiind apoi perfecționate de francezi, englezi, americani și canadieni în secolelele următoare.