Glaciațiunea Vistula
From Wikipedia, the free encyclopedia
Glaciația Vistula a fost ultima perioadă glaciară și glaciația asociată acesteia în părțile de nord ale Europei. În regiunea alpină corespunde glaciației Würm. Era caracterizată prin prezența unei mari calote de gheață (calota glaciară fenoscandinavă) care a pornit din Munții Scandinavi[1] și se întindea până la coasta de est a Schleswig-Holstein, nordul Poloniei și nord-vestul Rusiei. Această glaciație este cunoscută și ca epoca glaciară weichseliană (germană Weichsel-Eiszeit), glaciația vistuliană, Weichsel[2] sau, mai rar, complexul weichselian (Weichsel-Komplex).
În nordul Europei a fost ultima dintre perioadele glaciare din epoca glaciară din pleistocen. Perioada caldă anterioară în această regiune a fost interglaciarul eemian. Ultima perioadă glaciară a început cu aproximativ 115.000 de ani în urmă și s-a încheiat acum 11.700 de ani. Sfârșitul său corespunde cu sfârșitul epocii pleistocenului și începutul holocenului. Geologul german Konrad Keilhack (1858–1944) a numit-o după fluviul Vistula (poloneză Wisła) din Polonia.
În alte regiuni ultimei perioade glaciare din pleistocen i se dă un nume local. În regiunea alpină este glaciația Würm, în Marea Britanie glaciația devensiană, în Irlanda glaciația midlandiană, în Rusia glaciația Valdai și în America de Nord glaciația Wisconsin.[3][4]