Furnică militară
grup de specii de furnici prădătoare nomade / From Wikipedia, the free encyclopedia
Numele furnică militară (sau furnici legionare sau marabunta[1]) se aplică la peste 200 de specii de furnici din linii diferite. Datorită grupurilor lor agresive de prădători, cunoscute sub numele de „raiduri”, un număr mare de furnici ae hrănesc simultan pe o zonă limitată.[2]
O altă caracteristică comună este că, spre deosebire de majoritatea speciilor de furnici, furnicile armatei nu construiesc cuiburi permanente; o colonie de furnici de armată se mișcă aproape neîncetat de-a lungul timpului în care există. Toate speciile sunt membre ale adevăratei familii de furnici, Formicidae, dar mai multe grupuri au evoluat în mod independent același sindrom comportamental și ecologic de bază. Acest sindrom este adesea denumit „comportament legionar” și poate fi un exemplu de evoluție convergentă.[3][n 1]
Cele mai multe furnici militare din Lumea Nouă aparțin genurilor Cheliomyrmex, Neivamyrmex, Nomamyrmex, Labidus și Eciton.[3] Cel mai mare gen este Neivamyrmex, care conține peste 120 de specii; cea mai predominantă specie este Eciton burchellii; numele său comun „furnica militară” este considerat a fi arhetipul speciei. Majoritatea furnicilor din Lumea Veche sunt împărțite între triburile Aenictini și Dorylini. Aenictini conține peste 50 de specii de furnici militare în unicul gen, Aenictus. Cu toate acestea, Dorylini conțin genul Dorylus, cel mai agresiv grup de furnici conducător; Sunt cunoscute 70 de specii.
Inițial, se credea că unele dintre liniile de furnici din Lumea Veche și Lumea Nouă au evoluat independent, într-un exemplu de evoluție convergentă. În 2003, însă, analiza genetică a diferitelor specii sugerează că mai multe dintre aceste grupuri au evoluat dintr-un singur strămoș comun, care a trăit cu aproximativ 100 de milioane de ani în urmă, la momentul separării Continentele Africa și America de Sud, în timp ce alte linii de furnici militare (Leptanillinae, plus membrii Ponerinae, Amblyoponinae și Myrmicinae) sunt încă considerate a reprezenta evenimente evolutive independente.[3] Taxonomia furnicilor militare rămâne în flux, iar analiza genetică va continua probabil să ofere mai multe informații despre relațiile diferitelor taxoni.[4]