Muzică folk
From Wikipedia, the free encyclopedia
Muzica folk este un curent ce descinde din folclorul american, avându-și rădăcinile în anii 1930. Părinții folk-ului sunt considerați cântăreții protestatari din anii Marii Crize. Joe Hill, membru al sindicatului revoluționar Industrial Workers of the World (IWW), cunoscut și sub numele de Wobblies; Woody Guthrie (1912-1967); Leadbelly (1885-1949); Cisco Huston (1918-1961). Versurile cântecelor folk sunt caracterizate de o valore poetică, aducând în discuție problemele vieții cotidiene, preocupându-se de individ în relație cu istoria și nedreptățile sociale.
Muzică folk | |
Origini stilistice | Genuri muzicale locale |
---|---|
Origini culturale | Are ca referință tradiția unui anumit grup etnic, populație, zonă geografică, sau cultură locală. |
Instrumente tipice | A poporului sau culturii locale la care se referă |
Popularitate | Răspândit la scară mondială, în anumite sectoare, zone, grupuri sau subgrupuri sociale |
Forme derivate | Folk rock - Blues rock - Country rock - Punk blues - Cow punk - Folk punk - Folk metal - Neofolk - Indie Folk |
Subgenuri | |
Muzică celtică Country Blues Gospel | |
Modifică text |
Apogeul folkului american este atins în anii 1960, cand este îmbrațișat ca mod de expresie artistică al tinerilor hippie. Nume mari ale acestei perioade sunt Bob Dylan (poet, compozitor și interpret născut în 1941), care deplânge în cântecele sale atrocitățile războiului (Masters Of War), indiferența în fața problemelor sociale, a violenței, a intoleranței (Blowin' In The Wind), Joan Baez, Leonard Cohen ș.a. După 1965 apar încercări de fuziune între folk și rock, fiind de amintit grupuri ca Simon & Garfunkel sau formația americană The Byrds.