Cinematografia italiană cuprinde filmele realizate în Italia sau de regizori italieni. De la dezvoltarea industriei cinematografice italiene la începutul anilor 1900, producătorii de film și artiștii italieni au avut uneori succese interne și internaționale și au influențat cinematografia din întreaga lume. Până în 2014, filmele italiene au câștigat 14 premii Oscar pentru cel mai bun film străin, clasându-se pe locul 1 la acest capitol, precum și 12 Palme d'Or, clasându-se pe locul 2 în lume.
| 1910 1911 1912 1913 1914 1915 1916 1917 1918 1919 |
| 1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929 |
| 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939 |
| 1940 1941 1942 1943 1944 1945 1946 1947 1948 1949 |
| 1950 1951 1952 1953 1954 1955 1956 1957 1958 1959 |
| 1960 1961 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1969 |
| 1970 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 |
| 1980 1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 |
| 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 |
| 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 |
| 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 |
Primele filme italiene au fost, de obicei, adaptări ale unor cărți sau piese de teatru. Prin anii 1910, cineaștii italieni foloseau decoruri complexe, costume generoase și bugete mari pentru a produce filme de pionierat, cum ar fi Quo Vadis (1913) regizat de Enrico Guazzoni sau Cabiria (1914) regizat de Giovanni Pastrone. Una dintre primele mișcări cinematografice de avangardă, futurismul italian, a avut loc în Italia la sfârșitul anilor 1910. După o perioadă de declin în anii 1920, industria cinematografică italiană a fost revitalizată în anii 1930, odată cu apariția filmului sonor. Un gen popular italian în această perioadă, Telefoni Bianchi, era format din comedii pline de farmec.[1]
În timp ce guvernul fascist al Italiei a oferit sprijin financiar pentru industria cinematografică a națiunii, în special pentru construcția studiourilor Cinecittà, acesta a fost implicat și în cenzură, și astfel multe filme italiene produse la sfârșitul anilor 1930 erau filme de propagandă. După al doilea război mondial în Italia a apărut o creștere a mișcării neo-realiste italiene, care a lansat cariere ale unor regizori ca Luchino Visconti, Roberto Rossellini sau Vittorio De Sica. Neorealismul a scăzut la sfârșitul anilor 1950 în favoarea unor filme mai ușoare, cum ar fi genul Commedia all'italiana și au apărut regizori importanți precum Federico Fellini și Michelangelo Antonioni. Actrițe precum Sophia Loren, Giulietta Masina și Gina Lollobrigida au căpătat o reputație internațională în această perioadă.[1]
În perioada 1958 - 1965 filmele peplum (istorice sau epice biblice) au dominat cinematografia italiană cu personaje ca Maciste sau Hercule.[2][3] Regizorul italian Vittorio Cottafavi a denumit acest gen de filme ca "Neo-Mitologie".[4]
Genul Spaghetti Western a atins maximul de popularitate la mijlocul anilor 1960 cu Trilogia Dolarilor creată de Sergio Leone care a beneficiat de muzica enigmatică a compozitorului Ennio Morricone. Filmele thriller erotice italiene, sau giallos, produse de regizori precum Mario Bava și Dario Argento în anii 1970, au influențat genul filmelor de groază la nivel mondial. În anii 1980 și 1990, regizori, cum ar fi Ermanno Olmi, Bernardo Bertolucci, Giuseppe Tornatore, Gabriele Salvatores și Roberto Benigni au atras noi aprecieri internaționale asupra cinematografiei italiene.[1]
Istorie
Istoria cinematografiei italiene a început la câteva luni după ce frații Lumière începuseră proiecțiile de filme. Primul film italian avea câteva secunde și îl arăta pe Papa Leon al XIII-lea dând o binecuvântare către cameră. Industria italiană de film s-a născut între 1903 și 1908 cu trei companii: Società Italiana Cines, Ambrosio Film și Itala Film. Au urmat și alte companii în Milano și Napoli. În scurt timp, aceste prime companii au ajuns la o calitate rezonabilă a producțiilor, care au început să se vândă și în afara Italiei. Cinematografia a fost utilizată apoi de Benito Mussolini, care a înființat celebrul studio Cinecittà din Roma pentru producția de propagandă fascistă în preludiul celui de al Doilea Război Mondial.[5]
Între 6 și 21 august 1932 este organizată prima ediție a Expoziției Internaționale de Artă Cinematografică de la Veneția (Festivalul de Film de la Veneția, italiană: Biennale di Venezia).
Referințe și note
Bibliografie
Legături externe
Vezi și
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
