Exodul palestinian din Lydda și Ramle din 1948
From Wikipedia, the free encyclopedia
Exodul palestinian din Lydda și Ramle a fost expulzarea, în 1948, a circa 50.000–70.000[1] de arabi palestinieni când trupele israeliene au capturat orașele, în luna iulie a acelui an. Acțiunile militare au avut loc în contextul războiului arabo-israelian din 1948-1949. Cele două orașe, situate în afara zonei desemnate pentru înființarea unui stat evreu de Planul ONU de Împărțire din 1947, și în interiorul zonei desemnate pentru un stat arab în Palestina,[2][3] au fost transformate după ocuparea lor în zone predominant evreiești ale noului stat Israel, și redenumite Lod (numele ebraic antic al localității) și Ramla.[4]
Exodul palestinian din Lydda și Ramle (1948) Războiul dintre arabi și evrei pentru Palestina în 1948-1949 | |
Refugiați părăsind Ramle | |
Dată | iulie 1948 |
---|---|
Locație | Lydda, Ramle și satele înconjurătoare, aparținând atunci Palestinei mandatare, astăzi Israelului |
Coordonate | 31°56′N 34°53′E ({{PAGENAME}}) |
Patron(i) | |
Participanți | Armata israeliană, Legiunea arabă, locuitori arabi din Lydda și Ramle |
Rezultat | 50.000–70.000 de locuitori au fugit sau au fost expulzați de armata israeliană |
Modifică date / text |
Exodul, constituind „cea mai mare expulzare a războiului”,[5] a avut loc la sfârșitul unei perioade de armistițiu, după reluarea luptelor, determinând Israelul să încerce să-și îmbunătățească controlul asupra șoselei spre Ierusalim și asupra șoselei de-a lungul litoralului, ambele supuse presiunii militare a Legiunii Arabe Transiordaniene, forțelor egiptene și a celor palestiniene. Din perspectivă israeliană, cucerirea orașelor, planificată, conform lui Benny Morris, „să inducă panică printre civili și fuga acestora”,[6] a eliminat amenințarea arabă în direcția Tel Aviv-ului, a contracarat avansarea Legiunii Arabe prin blocarea drumurilor cu refugiați, forțând-o să-și asume o sarcină logistică ce i-a subminat capacitatea militară, și a ajutat la slăbirea moralului orașelor arabe din apropiere.[7][8] Pe 10 iulie, Glubb Pașa a ordonat trupelor Legiunii Arabe care apărau orașelor „să se pregătească ... pentru un război neconvențional”.[9] În ziua următoare garnizoana din Ramle s-a predat, dar cucerirea Lyddei a durat mai mult și a condus la un număr necunoscut de victime; istoricul palestinian Aref al-Aref, singurul cercetător care a încercat să schițeze un bilanț privind pierderile palestiniene, a estimat că 426 de palestinieni au fost uciși la 12 iulie în Lydda, din care 176 în interiorul moscheii, și circa 800 în total, pe toată perioada luptelor.[10] Istoricul israelian Benny Morris sugerează că până la 450 de palestinieni și 9–10 soldați israelieni au murit.[11]
Odată ce israelienii au preluat controlul orașelor, un ordin de expulzare semnat de Yitzhak Rabin și emis de armata israeliană preciza: „1. Locuitorii din Lydda trebuie expulzați rapid, fără deosebire de vârstă.…”.[12] Locuitorii din Ramle au fost scoși din oraș cu autobuzele, în timp ce locuitorii din Lydda au fost obligați să mărșăluiască pe jos kilometri întregi, în timpul unui val de căldură, până la liniile arabe, unde Legiunea Arabă, armata condusă de ofițeri britanici a Transiordaniei, a încercat să le asigure adăpost și provizii.[13] Unii refugiați au murit în timpul exodului din cauza epuizării și deshidratării, cifrele estimate ale deceselor variind între câteva și 500 de persoane.[14]
Exodul din Lydda și Ramle reprezintă circa o zecime din totalul exodului arab din Palestina, cunoscut în lumea arabă ca al-Nakba („catastrofa”). Unii cercetători, inclusiv Ilan Pappé, au caracterizat ceea ce s-a întâmplat la Lydda și Ramle drept purificare etnică.[15] Mulți evrei care au emigrat în Israel între 1948 și 1951 au fost colonizați în casele rămase goale ale refugiaților palestinieni, atât din cauza crizei de locuințe cât și ca politică de a preveni revendicarea acestora de către proprietarii lor de drept.[16] Ari Shavit a notat că „evenimentele au reprezentat of fază crucială a revoluției sioniste și au pus fundația statului evreu”.[17]