Ercole I d'Este
From Wikipedia, the free encyclopedia
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ercole I d'Este (n. , Ferrara, Statele Papale – d. , Ferrara, Statele Papale) a fost Duce de Ferrara din 1471 până în 1505. A fost membru al Casei de Este și unul din principalii patroni ai culturii Renașterii.
| Ercole I d'Este | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Ferrara, Statele Papale |
| Decedat | (73 de ani) Ferrara, Statele Papale |
| Înmormântat | monastero del Corpus Domini[*] |
| Părinți | Niccolò III d'Este[*] Ricciarda da Saluzzo[*] |
| Frați și surori | Ginevra d’Este Leonello d'Este, Marquis of Ferrara[*] Ugo d'Este[*] Sigismondo d'Este[*] Meliaduse d'Este[*] Borso d'Este[*] |
| Căsătorit cu | Eleanor of Naples, Duchess of Ferrara[*] |
| Copii | Alfonso d'Este Isabella d'Este[1] Beatrice d'Este Hippolytus Estensis[*] Sigismondo d'Este[*] Ferrante d'Este[*] Giulio d'Este[*] Lucrezia d'Este[*] |
| Ocupație | aristocrat |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce |
| Familie nobiliară | House of Este[*] |
Modifică date / text  | |
Fiu al lui Nicolò al III-lea d'Este și Ricciarda da Saluzzo, a fost educat la curtea neapolitană a regelui Alfons al V-lea de Aragon, din 1445 până în 1460; acolo a studiat artele militare, cavaleria și a dobândit aprecierea arhitecturii all'antica și a artelor plastice, ceea ce va duce la transformarea sa în unul dintre cei mai importanți patroni ai artei Renașterii.[2] Bunicii materni erau Thomas al III-lea de Saluzzo și Marguerite de Roussy.
În 1471, cu sprijinul Republicii Veneția, a devenit Duce la moartea fratelui său vitreg Borso, profitând de absența fiului acestuia, Niccolò, care era în Mantua.[3] În timpul unei absențe a lui Ercole de la Ferrara, Niccolò a încercat o lovitură de stat, care a fost zdrobită; Niccolò și vărul său Azzo au fost decapitați la 4 septembrie 1476. Ercole s-a căsătorit în 1473 cu Eleonora d'Aragon, fiica lui Ferdinand I al Neapole.
În 1482-1484 el a luptat în război cu Republica Veneția, care s-a aliat cu Papa Sixtus al IV-lea. Ercole a reușit să pună capăt războiului prin cedarea regiunii Polesine în Pacea de la Bagnolo, iar Ferrara a scăpat de soarta distrugerii sau absorbției în stăpânirea papală. Însă războiul a fost o umilință pentru Ercole, care era bolnav și imobilizat în timp ce armata asediatoare a distrus proprietățile Este.
După aceasta, el a rămas neutru în războiul italian din 1494-1498 și a încercat restul domniei sale să îmbunătățească relațiile cu Statele Papale. Ercole a acceptat fără tragere de inimă căsătoria fiului său Alfonso cu Lucrezia Borgia, fiica Papei Alexandru al VI-lea, o căsătorie care a adus donații teritoriale notabile.
Ercole și Eleonora au avut șase copii:
Ercole a avut și doi copii nelegitimi:
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
