From Wikipedia, the free encyclopedia
Dominique Fernandez (n. , Neuilly-sur-Seine, Seine, Franța) este un scriitor, eseist și călător francez, membru al Academiei Franceze.
Dominique Fernandez | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (95 de ani)[1][2][3][4] Neuilly-sur-Seine, Seine, Franța |
Părinți | Ramon Fernandez[*] Liliane Tasca[*] |
Căsătorit cu | Diane de Margerie[*] (–) |
Număr de copii | 2 |
Copii | Ramon Fernandez[*] |
Cetățenie | Franța |
Ocupație | scriitor cadru didactic universitar[*] explorator istoric de artă autor critic literar[*] critic muzical[*] eseist |
Limbi vorbite | limba franceză[5][6][7] limba italiană |
Studii | École Normale Supérieure |
Limbi | limba franceză |
Specie literară | roman |
Opere semnificative | Dans la main de l'Ange[*] La magie blanche de Saint-Pétersbourg[*] |
Note | |
Premii | Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] Premiul Goncourt Lambda Literary Award[*] prix Prince-Pierre-de-Monaco[*] prix Médicis[*] prix Durchon-Louvet[*] Comandor al Ordinului Național de Merit[*] Commander of the Order of the Southern Cross[*] Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer[*] Ordinul Național de Merit (Franța) Ordem Nacional do Cruzeiro do Sul[*] Ordinul național „Pentru Merit” |
Modifică date / text |
Dominique Fernandez este fiul lui Ramón Fernández, un critic literar francez de origine mexicană și colaboraționist cu ocupanții germani,[8] căruia îi va dedica în 2009 cartea Ramon, și a Lilianei Chomette, absolventă a École normale supérieure de jeunes filles (1920) și profesoară de limba franceză, născută în Saint-Anthème (Puy-de-Dôme) la 1 aprilie 1901 și a murit în arondismentul 15 din Paris în 17 mai 1985.[9]
A absolvit în École normale supérieure în 1950, a obținut titlul de profesor agregat de limba italiană în 1955 și a devenit doi ani mai târziu profesor la Institutul francez din Napoli. În 1968 și-a susținut teza de doctorat cu titlul L’Échec de Pavese și a obținut titlul de doctor în litere. El a fost apoi numit profesor de limba italiană la Universitatea din Rennes 2.
Și-a împărțit timpul între activitatea didactică, scrierea de cărți și redactarea de articole la La Quinzaine littéraire, L'Express, revista elvețiană de artă și cultură Artpassions sau la Nouvel Observateur. El a obținut Premiul Médicis în 1974 pentru Porporino ou les Mystères de Naples, povestea unui castrat în Italia secolului al XVIII-lea. În 1982, romanul inspirat din viața lui Pier Paolo Pasolini, Dans la main de l'ange, a fost distins cu Premiul Goncourt.[10] El este, de asemenea, membru al comitetului de onoare al asociației Maison internationale des poètes et des écrivains din Saint-Malo.[11]
În 8 martie 2007, la vârsta de 77 de ani, a fost ales membru al Academiei Franceze pe scaunul rămas vacant prin moartea profesorului Jean Bernard și a fost primit în cadrul Academiei pe 13 decembrie 2007 de către Pierre-Jean Rémy.[12]
El este inventatorul „psihobiografiei”, pe care a definit-o ca fiind studiul interacțiunii între om și opera sa și a unității lor determinate de motivațiile inconștiente.[13] Această metodă este similară cu „psihocritica”, denumită și „psihanaliză critică” de Charles Mauron. Mare călător, specialist în arta barocă și în cultura italiană, Dominique Fernandez a adus din călătoriile lui în Italia, Boemia, Portugalia, Rusia, Siria, Brazilia sau Bolivia povești ilustrate de fotograful Ferrante Ferranti, colaboratorul său de cincisprezece ani.
Nu și-a ascuns homosexualitatea, pe care a dezvăluit-o publicului în momentul apariției romanului Porporino ou les Mystères de Naples, în 1975, și despre care a scris în cartea L'Étoile rose (1978). În 1999 a susținut pactul civil de solidaritate. Declarându-se „primul academician deschis homosexual”,[14] el a inclus figura lui Ganymede pe mânerul sabiei sale.
El a fost căsătorit din 1961 până în 1971 cu Diane de Margerie , cu care a avut un fiu, Ramon Fernandez (numit după bunicul său), și o fiică, Laetitia.
Cesare Capitani a adaptat romanul La Course à l'abîme pentru teatru și a denumit piesa Moi Caravaggio[16]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.