Discuție:Joseph Victor von Scheffel
From Wikipedia, the free encyclopedia
Am unele remarci în legătură cu articolul:
- -Legătura externă Genealogisches Handbuch des Adels, Adelslexikon Band VII, Band 125 der Gesamtreihe, C. A. Starke Verlag, Limburg (Lahn) 2001 nu există. Vă puteți referi la această enciclopedie printr-un link spre pagina principală a editurii în care apare sau spre articolul din Wikipedia germană despre "Adelslexikon". Eu aș introduce sursa în cadrul bibliografiei, pentru că aceste link-uri nu conduc exact la textul la care vă referiți. --Nutu 11 noiembrie 2006 13:20 (EET)
- -am adăugat listei bibliografice unele studii, numai pe cele care mi se par mai importante. Articolul din FAZ ilustrează aprecierea lui Scheffel drept scriitor trivial, reprezentată cu unele nuanțe de mai toți germaniștii de azi (nu toți folosesc noțiunea de trivial sau de kitsch, mulți au încercat o "reabilitare" a lui Scheffel, trebuind totuși să-i definească opera cu o terminologie împrumutată din studiile despre trivial - cf. Selbmann, care-i chiar un pic nedrept :-), dar și Mahal.
![]() | Articolul Joseph Victor von Scheffel este un subiect de care se ocupă Proiectul Literatură, un proiect lansat pentru a coordona și a lista articolele care trebuie completate sau care trebuie scrise și activitatea celor care scriu articole despre literatură Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici. |
Neclasificat | Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de calitate. |
Neclasificat | Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță. |
--Nuțu 12 noiembrie 2006 18:03 (EET)
- - afirmația că Scheffel ar fi scris "textele unui număr mare de lieduri" induce oarecum în eroare (și nu sună bine "textele unui număr mare"). Versurile lui, publicate în culegerile: "Gaudeamus", "Bergpsalmen", "Waldeinsamkeit" etc. au fost ulterior folosite pentru lied-uri. Scheffel nu le-a scris în mod special pentru compoziții muzicale. Așs-zisul "Imn al franconilor" a cunoscut de ex. mai multe prelucrări muzicale.
- -stilul articolului mai lasă încă de dorit. Vă rog nu-mi luați această critică în nume de rău. o fac doar cu intenția obiectivă de a ridica nivelul Wikipediei și aș fi la rândul meu recunoscătoare celor care mi-ar citi în mod critic articolele. Doar câteva exemple:
- "era fiul unui fost maior în armata ducatului de Baden care era...". Evitați asemenea repetiții, ele sună rău.
- "Mama (...) era o femeie cu mari calități intelectuale". Afirmația e după părerea mea inutilă sub forma aceasta, lăsând toate calitățile la latitudinea cititorului. Fapt este că, pe vremea copilăriei scriitorului, Josephine Scheffel întreținea la Karlsruhe un salon, era antrenată în opere de binefacere (ceea ce nu surprinde - familia prosperase economic și își însușise activitățile tipice marii burghezii), și dileta cu proprii creații literare, versuri și povești.
- -omiteți să specificați unde s-a înscris Scheffel în asociațiile studențești "Teutonia" și "Franconia" - la Heidelberg. La München s-a dedicat mai mult studiului artei și istoriei, s-a aflat în anturajul profesorilor, la Berlin nu prea s-a putut integra, nutrind aproape prejudecăți față de prusaci. La Heidelberg s-a aflat în "cercul strâns" (Kreis der Engeren) din jurul profesorului de istorie Ludwig Häusser, cerc care i-a inspirat poeziile din "Gaudeamus", publicate mult mai târziu. Cercul nu avea ca țel doar învățătura, versurile lui Scheffel pomenesc și excesele alcoolice... Atitudinea trebuie înțeleasă în opoziție cu statutul de burghez filistin, de care poetul s-a ferit o viață întreagă.
- aș înlocui termenul mai nou de „excursie” cu cel vechi de „drumeție”, care traduce după părerea mea mai exact termenul de "Wanderung" folosit de însuși Scheffel.
Am să revin cu note. Vă rog verificați încă o dată exprimările. --Nuțu 84.162.251.233 12 noiembrie 2006 21:44 (EET)
Continuare:
- -"elaborase un plan", "elaborase o schiță" sunt exprimări problematice. "A elabora" înseamnă a lucra exact, a da o expresie definitivă. Eu aș fi scris "făcuse, evtl. întocmise o schiță", dar nu doresc să vă schimb eu expresiile, sunt sigură că veți găsi dv. una mai potrivită.
- -"privește cu scepticism evenimentele pe care le vede". Privește ce vede? Propun: "interpretează cu scepticism evenimentele la care e martor"
- -prezentați unele interpretări simplificatoare, aflate și pe o pagină a localității Saeckingen. Ați văzut că motanul are o perspectivă care îi permite să critice viața contemporanilor (a contemporanilor lui Scheffel bineînțeles mai degrabă decât a contemporanilor gornistului). Doar în mod parodistic sunt considerate mieunăturile motanului ("Katzenjammer" e din păcate intraductibil) mai presus de creațiile poeților, motanul e el însuși un epigon a cărui trufie e ironizată implicit. Recitiți cântul XI al motanului pentru a vedea tema decadenței transpusă în ciclul evolutiv, care trasează o linie de la mamut la leu, ajungând apoi la persoana modestă a lui Hiddigeigei. Totuși nu e pomenită o nimicire a omenirii și a poeziei, e vorba doar de declinul poeziei și al moravurilor. Puteți verifica aceasta cu ajutorul textului original.
- -"Concepțiile despre viață ale motanului Murr" mi se pare ca titlu suficient, se poate face fără subtitlu referire la opera lui E.T.A. Hoffmann.
- -prea complicat exprimat e și: "consideră că scopul vieții sale îl constituie critica societății"
- -"romanul său în versuri"? "Der Trompeter" nu e roman, nu are aproape nici una din caracteristicile genului. E cel mult un epos, combinat conform concepției romantice de întrepătrundere a genurilor literare cu culegeri de cânturi.
- -Secvențele sunt variante ale imnurilor, transpuneri în versuri, uneori foarte elaborate din punct de vedere artistic, ale unor teme epice. Nu Ekkehard e inițiatorul lor. Cititorul neavizat ar putea deduce asta din formularea dv.
- -"instruind-o pe ducesă despre Virgiliu și Horațiu" nu se poate spune (a se instrui într-un domeniu, dar a informa despre ceva), propun "introducând-o pe ducesă în opera lui Vergiliu". Cu ajutorul lui Ekkehard, Hedwig dorea sâ învețe latina pentru a-l înțelege pe Vergiliu (în acțiunea romanului, cap. 7).
- -de unde aveți informația "ducesa l-a introdus (pe Ekkehard) și la curtea împăratului Otto I, unde călugărul a avut o influență considerabilă?" Scheffel nu o pomenește, "Lexikon des Mittelalters", vol. III, p. 1766, zice doar că Ekkehard l-ar fi instruit probabil pe Otto II. O influență considerabilă e pentru mine doar una comparabilă cu cea a împărătesei Theophanu sau cea a stareței Mathilde.
- -preluarea traducerii engleze "provost" pentru termenul german de "Propst" e problematică. Știu că termenul românesc de "prior" e inexact, pentru că "Propst" era la benedictini locțiitorul starețului și avea atribuții administrative, dar mai bine o inexactitate decât un termen care nu existâ. În plus, chiar la benedictini "Probst" a fost mai târziu "prior".
.-fraza "Ceea ce lipsește din cronică este descrierea călătoriei lui Ekkehard de la St. Gallen la Hohentwiel, călătorie care în condițiile evului mediu ar fi trebuit și ea să prezinte evenimente demne de semnalat." se repetă. Ea e prezentă atât în alineatul 6 cât și în alineatul 7 din cap. Ekkehard.
Mă iertați că sunt ca un Beckmesser care-l chinuie pe Hans Sachs. :-) Poate sunt și unele critici minore în măsură să contribuie la calitatea unui articol. Nuțu --84.162.214.9 14 noiembrie 2006 18:35 (EET)
Die teutonische Korrigierungswut ist wieder entfesselt:
- -"persoane cultivate, inrestante și atractive" - ați vrut să scrieți "interesante"?
- -ce doriți aici să spuneți? "Răsunetul mare pe care opera lui Scheffel l-a avut asupra contemporanilor săi poate fi explicat în parte prin sa a caracterului german al lucrărilor sale". "sa a" au rămas probabil după o ștergere, dar chiar și fără ele nu înțeleg sensul. Caracterul german? Nu știu dacă înțeleg bine, dar propun: "(...)poate fi explicat prin temele operei sale, alese cu precădere din istoria Germaniei".
E absolut grozav cât de multe informații ați putut aduna, care nu se află în niciuna din puținele cărți despre Scheffel care mi-au trecut mie prin mâini. Vă felicit mai ales pentru capitolul "Sentimentul germanității la Scheffel", unde găsesc doar noțiunea de mândrie națională puțin desuetă, considerând personal că nici poporul german, nici cel român (și nici un popor) nu mai are motive să revină, nici măcar cu nostalgie, la atitudinea de mândrie națională. Cred că ați observat și dv. că românii "mândri" sunt cei mai penibili, cei mai dăunători imaginii României. Așa e și la germani. Nu se poate spune, de pildă, că Martin Walser e marginalizat în cultura germană datorită scandalurilor cu Bubis sau cu Reich-Ranicki (nu știu dacă sunteți la curent cu ele - în orice caz a cam dat dovadă Walser la bătrânețe de antisemitism), ci pentru că opera lui recentă nu mai e la nivelul romanelor din tinerețe. Polemizați poate prea mult în cazul lui Scheffel, în opera căruia nu se găsesc motive sau personaje care ar putea hrăni resentimente antisemite. Scheffel e chiar "curat" în privința asta, după câte știu eu. Dacă se poate discuta azi normal despre Ernst Jünger, Gottfried Benn, Richard Wagner, despre toți romanticii germani, de ce nu despre Scheffel? Eu am citit "Ekkehard" cu plăcere și mă amuz grozav la unele versuri din "Gaudeamus". Dar trebuie să recunosc proporțiile și să fiu mai ales recunoscătoare reconsiderării operei lui Heine în cultura germană, care e în mod normal cu vreo două-trei trepte deasupra versurilor drăguțe ale lui Scheffel. "Ekkehard" ar fi precum romanele lui Karl May ceva pentru tineret, dacă acesta ar mai citi ceva azi... Nuțu --84.162.243.149 15 noiembrie 2006 19:05 (EET)