![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/b2/Gulag_B%25C4%2583r%25C4%2583gan.png/640px-Gulag_B%25C4%2583r%25C4%2583gan.png&w=640&q=50)
Deportările în Bărăgan
From Wikipedia, the free encyclopedia
Deportările în Bărăgan au fost o acțiune întreprinsă în anii 1950 de regimul comunist din România, care a început prin relocarea forțată în Câmpia Bărăganului a populației dintr-o rază de aproximativ 25 km de granița cu Iugoslavia, din județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, în urma conflictului izbucnit între Stalin și liderul comunist de la Belgrad, Iosip Broz Tito[1][2] și, odată efectuat acest „transfer de amploare de dislocare”, a continuat prin condamnarea la muncă silnică a cetățenilor socotiți de regim ca fiind „nesiguri” sau „dușmani”.[3]
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/b2/Gulag_B%C4%83r%C4%83gan.png/320px-Gulag_B%C4%83r%C4%83gan.png)
Primul val de deportați provenea din spațiul de 25 km de-a lungul frontierei iugoslave, care se întindea între satele Beba Veche (județul Timiș) și Gruia (județul Mehedinți), acoperind un număr de 203 localități.[4] Au fost deportate și persoane de pe insula Ada Kaleh.[5] În 1956 deportații din primul val au fost autorizați să se întoarcă pe meleagurile lor natale.